Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2009

What a girl wants...

Filmul a inceput de cincisprezece minute, dar personajele principale nu sunt prezente. Ea sta si asteapta in fata cinematografului si spera ca poate va veni. Plimba telefonul dintr-o mana intr-alta. A gresit din nou. A ales persoana gresita. E deja a treia oara cand greseste baiatul. Nu mai suporta asteptarea si o suna pe Anda, prietena sa cea mai buna.

-Alo! Buna! incerca sa spuna printre suspine.

-Uooou! Stai putin... Nu trebuia sa fii la film cu Luca?

-A facut-o din nou. M-a uitat...

-Nu se poate. Ticalosul! spuse nervoasa Anda. Vin la tine! Unde esti?

-Nu iti fa probleme. Am sa merg acasa.

-Asta nu e o problema? Asta e de-a dreptul o urgenta, Maria.

-Bine. Sunt in fata la cinema.

Anda a plecat cat de repede a putut. A luat primul taxi. A lasat-o in fata cinematografului. Maria statea pe o banca cu biletele in mana. Lacrimile ii curgeau siroaie. Anda a luat-o de mana si a dus-o la taxi. Au plecat amandoua la Anda acasa.

-Un ceai? o intreba Anda.

-Da. Cu lamaie si miere, te rog.

-Trebuie sa te…

Cum sa iti rupi oasele!

Suna foarte ciudat, dar adevarat. Ma gandeam sa abordez un subiect la care sunt as. Nu imi place sa imi rup oasele, dar reusesc sa o fac mereu in moduri fabuloase. Era anul 2008, final de clasa VIII-a, inceputul vacantei. Mi-am facut o gramada de planuri si aveam o gramada de idei pentru vacanta. Am reusit insa sa o fac lata. Nici nu a inceput bine vacanta, ca numa vad ca mi se umfla incheietura mainii stangi. Super! Am facut-o si pe asta! Am mers la doctor, mi-am facut o radiografie, tot tacamu'. Diagnosticul: fractura prin tasare. "Uau, ce tare is!" mi-am zis in gand. Nu am fost de loc tare! Doar mi-am fracturat osu' ca si copiii de 4 ani si nu oricum. Mi-am rupt mana in SOMN!!! Recomandarea doctorului a fost: atela gipsata pentru 3 saptamani. Indura Bianca mama draga calduri nefaste cu mana in gips. Am plecat in ceva tabara intre timp, tabara la munte, cu trasee complicate, chestii de astea. Ce se hotaraste domnisoara Bianca sa faca? Se catara ea pe stanci, cu man…

Strani amori.

EL
Ploaia vorbeste soptind. Stai la masa din bucatarie, cu un ceai de lamaie langa tine. Rasfoiesti presa. Iti treci mana pe obraji si constati ca ti-a crescut barba. Sambata sau vineri ai ras-o ultima data? Ce bine era cand ea se aseza in bratele tale si te mangaia pe obraji, spunandu-ti ca adora pielea ta proaspat barbierita. O faceai pentru ea. Din nou ti-a zburat gandul la ea. Privesti pe geam. Nu mai e aburit ca alta data. O fi din cauza termopanelor... Gasesti orice scuza ca sa ti-o alungi din gand. Nu reusesti orice ar fi. Daca nu ar fi...

EA
Parfumul lumanarilor a umplut baia. Cada e plina de spuma. Esti cufundata in ganduri. Iti tii ochii inchisi. Ai senzatia ca te rupe de lumea asta, cand de fapt tu te gandesti la ce a fost. E singurul lucru real pentru tine. Zambesti, deoarece ai senzatia ca te saruta pe gat, dar de fapt e apa care se misca usor in cada. Iti revi in fire si deschizi ochii. Iesi din cada si pui un prosop in jurul tau. Oglinda e aburita. Te uiti atenta la imagin…

2012.

Daca e weekend e film si daca e film e CinemCity. De data aceasta nu a mai fost nici desen animat, nici comedie. A fost filmul cel mai asteptat al anului: 2012. Inainte sa apara m-am uitat la trailer de o suta de ori, am intrat pe site-ul cinematografului de o gramada de ori. Pana la urma, vestea se raspandeste: Vineri, 13 noiembrie, 2012 in cinematografe.. Am asteptat momentul acesta cu sufletul la gura.

Daca nu l-ati vazut inca, nu stiti ce ati pierdut!
La ora patru fara un sfert, sambata, am ajuns la Iulius. Din pacate, putin cam tarziu. O coada kilometrica la bilete. Exact asta mai lipsea. De obicei, cand merg la film, in sala sunt maxim trei persoane si la casa de bilete e mereu gol. Cu toate acestea, imi place sa merg mereu prin labirintul acela. Sa revenim insa la filmul nostru. O gramada de lume astepta sa intre la film. Ajunsa intr-un final la ghiseu, SURPRIZA! De unde bilete? Totul era vandut si filmul incepuse de cateva minute. Ce sa fac? M-am interesat de bilete pentru ora s…

Scrisoare.

Catre cel suferind,

Cu toate ca nu mai vrei sa auzi de mine, mai am sa iti spun multe. In primul rand imi pare rau, dar asta nu iarta nimic. Ma doare indiferenta ta si maniera in care abordezi tot ce a fost. Ai fost victima unei iubiri de vara a carei calau am fost eu. Cu toate acestea, eu sunt sigura ca undeva in adancul tau mai simti si tu ceva. Inca mai vad aievea privirea ta atat de calda si zambetul tau jucaus. Mi-au spus multi ca dupa ce ne-am luat adio, le-ai lasat la mine. E tot ce a mai ramas si doua poze care ma ineaca in amintiri. Imi ascund sentimentele in orice ma duce cu gandul departe de tine. Deschid o carte, dar parca acolo esti descris tu. Orice as face te observ mereu in vorbe, gesturi, imagini, chiar daca nu au nicio legatura cu tine. M-ai otravit cu sentimente. Ma trezesc din letargie si realizez cat de mult am gresit. E atat de pustiu totul si fara niciun sens. Mi-as dori sa nu ma fi trezit nimeni din acest vis, dar din pacate am facut-o tocmai eu. Si regret...

Te …

Toamna se numara...

... greselile facute vara.Nu pot sa numesc ceea ce a trecut vacanta. M-am simtit de-a dreptul precum o pensionara care incerca sa isi traiasca adolescenta de mult pierduta. Poate am exagerat putin, dar cam asa a fost. Am lungit fiecare zi pana a doua dimineata, dar nu in ceva club sau pe ceva plaja, ci in fata acestui monitor. M-am indragostit aiurea de un tip mai mare ca mine, ca mai apoi sa distrug orice sentiment pentru el doar pentru o poza. Am suferit in tacere, pentru ca mi-am dat seama ca nu merita nimic. Am fost si la mare. Nimic special nici acolo. Numai trei saptamani am simtit cu adevarat ca e vara. Am intalnit acolo un italian. A fost dragoste la prima vedere, doar ca niciunul nu a avut curajul sa o marturiseasca pana in ultima zi. I-am zis fara ezitare ca sunt romanca, ceea ce l-a determinat sa nu ma mai salute timp de 2 zile. Cu toate ca ar fi iesit ceva, nu am avut curajul sa ii cer adresa de e-mail. Totul a inceput sa capete forma de vacanta inspre final. Insa ce poti …

Imitatie de dragoste.

La inceput am fost unul. Ne completam perfect. Nu era necesar sa ne spunem "Te iubesc!". Puteam citi dragostea in ochii tai. Nu exageram cu nimic. Iubirea noastra era sarea si piperul vietii mele. Nimic nu ne putea separa. Tu zambeai, eu iti raspundeam cu un sarut. Simteai cand nu mergea ceva bine. Eram mereu langa tine. Puteai zice ca suntem facuti unul pentru altul.

 Ultimele saptamanii nu mai sunt la fel. Te sarut pe frunte, dar tu continui sa citesti din cartea ta. "Te iubesc! sunt deja doua cuvinte fara sens in viata noastra. Le folosim ca "Buna ziua!". Fiecare zambet e fara rost. Ne iubim si acum pentru ca asa a fost atunci. Dar cu ii pasa? Pasiunea noastra a devenit obisnuinta.

 Comunicam prin priviri, dar nu stim niciodata de vrem. Ne ascundem sentimentele. Daca nu mi-ai spune ca inca simti ceva pentru mine, as crede ca nu mai contez pentru tine. Ma linistesc stiind ca increderea e uneori chiar mai mare decat dragostea care ti-o port. Si chiar daca rela…

Ucigas de sentimente.

Cat de mult imi place cum suna numele tau in bataia vantului! Simt cum ma eliberez de tine cu fiecare silaba care o rostesc printre lacrimi. Ai patruns in sufletul meu ca un drog. Mi-ai taiat respiratia cu privirile tale. Am tanjit dupa fiecare sarut al tau. Ai dat culoare vietii mele. Undeva in adancul tau poate simti si tu asta, dar orgoliul tau de baiat frumos nu se lasa lecuit cu un simplu "Te iubesc!". Te-am vazut cum nepasator mi-ai intors spatele si mi-ai zis "Nu acum. Sunt cu prietenii mei!". Si cat i-am putut invidia pentru simplul fapt ca erai acolo pentru ei oricand... Radeai la orice gluma marsava a lor. Mi-am dat seama ca nu esti decat un alt vanator de fete. Am plecat cu sufletul frant. Imi spuneam continuu ca esti doar un alt ucigas de sentimente. Am fugit pe malul marii sa imi alin suferinta in briza marii. Noaptea se imbina cu ziua. Lacrimile curgeau disparand in mare. Stiam ca acesta e momentul nostru. Nisipul imi scurgea fiecare gram de furie din…

Intrebare.

Doare sa iubesti?

Ce e prea mult nu e bun niciodata. Ce dureaza prea mult lasa rani adanci in suflet. Ceea ce nu e impartasit ineaca fericirea.
Si totusi, doare iubirea?
Da! Nimic nu doare mai mult decat dragostea. E singurul sentiment care poate sa umbreasca viata. Atunci cand iubesti prea mult nu faci decat sa faci loc pentru mai multa durere. Atunci cand dragostea dureaza prea mult amintirile sunt tot mai frumoase, iar sufletul nu va mai putea de dorul lor. Atunci cand cel iubit nu iti impartaseste sentimentul simti cum lumea se scufunda sub picioarele tale si totul merge prost.

Merita sa iubesti oare?


Cred.

Ce ciudat mi se pare. Ce mi se pare ciudat nici eu nu stiu, dar simt totusi ca ceva nu e la locul lui acolo in sufletul meu. A trecut o gramada de timp de cand locuiesc numai cu mami si cu sora mea, 8 ani buni chiar. Si nu ma mai mira nimic acum, totul e normal: sa vina tati cand are timp sa ne vada, sa ma agat de acele 4-5 ore cat sta cu noi, sa zambesc mecanic, sa spun "multumesc!" fara sa stiu pentru ce i-as multumi. Cu siguranta nu sunt singura pe Pamant? Nu! Spun nu cu incredere. Cred cele 2 persoane care m-au sustinut mereu: mami si sora mea. Si mai cred in dorintele care se vor implini intr-o zi. Lumea asta e plina de rele, dar de ce sa nu vedem si putinul acela bun? Si da, iubesc! Si poate el nu observa, dar eu stiu ca tin la el. Cred in dragostea pe care i-o port, cred in el si in mine!
CRED!

DOI

Traim toti ascunsi sub prejudecatiile unei lumi nebune. Ne-au inghitit tehnologia si resentimentele. Suntem incoltiti de dorinta de putere. Si totusi in viata nu ai facut nimic daca nu ai simtit macar o data atingerea subtila a dragostei.
Iubiti cu totii cuvantul noi, deoarece in ele traieste dragostea, pasiunea, sunteti doar doi.
Fiecare sarut, atingere, Te iubesc!, iti innebuneste celulele, iti schimbam ritmul inimii, iti taie respiratia. Si ce daca ei nu se iubesc ca voi? Voi sunteti doi, sunteti noi.
Toate suntem geishele vreunei inimii, artistele unei povesti de dragoste. Traim atunci, acum si apoi in ode al dragostei care nu se sting doar atunci cand noi devine iar tu si eu. Ploaia se scurge prin venele voastre, topindu-va amintirile: prima imbratisare, primul "Te Iubesc!", primul sarut. Sunteti doi.

Cat de perfect poate fi un zambet?

Suntem cu totii inspirati de lumea intreaga. Imprumutam gesturile, cuvintele, tinuta. Insa exista ceva ce nu putem imprumuta de la nimeni: zambetul. Zambetul fiecaruia e unic. E intruchiparea bucuriei, dragostei. E tot ceea ce aarlti nu vor putea lua vreodata de la noi. Dintele ciobit sau aparatul dentar, strunga sau dintii incalecati, toate sunt perfecte atunci cand zambesti. Surasul ascunde tristetea, sustrage din noi supararile, problemele, triseaza in jocul vietii, inoada destine. Fericirea si iubirea sunt sentimentele perfecte care salasluiesc inauntrul nostru si care nu pot iesi din noi, decat atunci cand zambesti.
Zambetul naste sperante!

Sentiment

Cat mi-e de greu sa spun adio. Trebuie sa recunoastem ca povestea noastra este scrum. A fost o tigara care se imprastia pe drum. Eu eram tutunul, tu erai invelisul meu, iar cei din jur erau scanteia care ne ardeau fiecare sentiment.
Pretutindeni te vedeam doar pe tine. Ce vedeai tu nu stiu. Poate o vedeai pe ea in mine sau pe mine in ea. Ea tragea scanteia mai aproape de final. Vroia sa ne topim. Sa ardem si ultima farama de iubire.
Nu am sa spun da a doua oara. Am sa las totul sa se imprastie in mintea noastra.

Jurnal. Muzica.

Inca imi taie respiratie gandul ca nu mai fac vioara. Instrumentul acela a devenit o parte din mine. Scoala aceea si oamenii ei sunt o parte din mine. Privesc cu jind partiturile, mangaind corzile unei viori imaginare. Mi-e dor de tocul acela negru care m-a impovarat opt ani la rand. Nu vreau sa inteleg ca s-a terminat. Concertele inca se mai joaca prin mintea mea. Nu am sa uit niciodata cum uram sa exersez si cat de mult imi doream sa se termine o data. Dar poate s-a terminat prea brusc. Simt cum ritmul demential al arcusului urca prin bratul meu atingandu-mi inima. Ma dezmierda doar amintirile care se prafuiesc undeva in ascunse in mintea mea. Mai era si corul si turneele. Scena Casei de cultura a studentilor si sala mereu pe jumatate plina, toate acestea imi picteaza in sange picaturi amare de dor. Melodiile noastre aproape perfecte si spectacolele ce le faceam inca mai domnesc in adancul sufletului meu. Le aud si acum tipetele asurzitoare, incercand sa evadeze. Pregatirile, nervii…

Pierre. El.

Imi amintesc cu greu clipa in care l-am cunoscut, dar totusi reusesc sa il vad printre cuvintele romantice pe care le spunea. Era inalt, slab si mereu foarte bine imbracat. N-am sa uit niciodata parfumul sau barbatesc care se juca prin simturile mele si paltonul lung, bleumarin. Eram ca doi visatori. Ne iubeam si traiam fiecare sentiment pana il epuizam. Nu eram perfecti, dar impreuna completam acel cerc. Eu eram micuta si slaba, satena cu ochii verzi si trasaturi frumoase de rusoaica, dar timpul si-a lasat amprenta asupra frumusetii mele. El era brunet si avea ochii caprui. Nasul mare ii izvora usor din frunte si cobora usor spre santul de deasupra buzelor. Imi pierdeam mereu manuta mea cea mica si firava in a lui. Era un adevarat francez. Camera lui era plina de carti invelite in piele, iar pe biroul sau gaseam mereu vrafuri de foi scrise. Era pasionat de limbi, mai ales de rusa. Imi scria mereu poezii de dragoste intr-o rusa perfecta care se terminau mereu cu: "Tanyei mele, pe…

Perpetuum.

sofron, ardei
si ingerii mei.
durere, pacat
ambele- fard.
zambete, aberatii
si multe distractii.
perfecti niciodata
intr-o lumea moarta.
sfarsind nebuneste
ajungand ca un peste
trantiti pe uscat
speriati de pacat.
porniti spre final,
un final fatal.
buna seara, moarte!
si-alte mii de soapte.
buna ziua, soare!
nimeni nu moare.

Zi de nastere.

E pura nebunie. Ma trezesc nauca si totul e gol. Imi simt fiecare os crescand infint. Probabil e un hazard mai mare decat ma asteptam sa fie. E o zi magica. Aerul miroase a viata, iar pamantul zboara mai lent. Simt fiecare inspiratie si mi-o intiparesc adanc in minte. Vreau sa imi aduc aminte inclusiv pulsul care imi largeste incetul cu incetul fiecare vena. Sunt zambete fara nicio noima peste tot. Utopicul e defapt real in aceasta zi. Eu ma schimb, si totusi sunt aceeasi. Fiecare celula imi imbatraneste. Depasesc granite de neinchipuit si trec intr-un final de linia de sosire. Azi sunt o invingatoare. Sunt o invingatoare pentru toate clipele care au incercat sa se opuna castigului meu, dar care acum stau si aplauda undeva in mintea mea. E frumos. E unic. E ziua mea.

Noutati stiintifice

Dragi cititori,
In lumea noastra perfecta s-au dezvoltat noi subspecii ale speciei umanoide Homo erectus, care, spre surprinderea tuturor, numai in Romania exista. Asa cum ii spune si numele speciei "erectus" este vorba despre oameni care au parte de erectii dese si necontrolate, mai pe romaneste li se scoala cand nu trebuie.
Sa continuam insa cu descoperirea facuta. Subspeciile descoperite de specialistii nostri, adica de specia umanoida Homo sapiens sapiens, sunt recunoscute sub numele de "cocalari", "ghertoi" si "hahalere". Toate acestea va vor fi descrise mai jos cu lux de amanunte, insa inainte sa clarificam de unde se trag aceste specii. In urma unor studii s-a ajuns la concluzia ca in urma cu cativa ani a avut loc un schimb de creiere intre cel al unei gaini si cel al unui om. Ideea era observarea schimbarilor ce au loc si daca specia umana ar putea fi afectata daca s-ar face astfel de operatii. Din nefericire omul caruia i-a fost transfe…