Treceți la conținutul principal

Cum sa iti rupi oasele!

Suna foarte ciudat, dar adevarat. Ma gandeam sa abordez un subiect la care sunt as. Nu imi place sa imi rup oasele, dar reusesc sa o fac mereu in moduri fabuloase. 

Era anul 2008, final de clasa VIII-a, inceputul vacantei. Mi-am facut o gramada de planuri si aveam o gramada de idei pentru vacanta. Am reusit insa sa o fac lata. Nici nu a inceput bine vacanta, ca numa vad ca mi se umfla incheietura mainii stangi. Super! Am facut-o si pe asta! Am mers la doctor, mi-am facut o radiografie, tot tacamu'. Diagnosticul: fractura prin tasare. "Uau, ce tare is!" mi-am zis in gand. Nu am fost de loc tare! Doar mi-am fracturat osu' ca si copiii de 4 ani si nu oricum. Mi-am rupt mana in SOMN!!! Recomandarea doctorului a fost: atela gipsata pentru 3 saptamani. Indura Bianca mama draga calduri nefaste cu mana in gips. Am plecat in ceva tabara intre timp, tabara la munte, cu trasee complicate, chestii de astea. Ce se hotaraste domnisoara Bianca sa faca? Se catara ea pe stanci, cu mana in gips. Cand a auzit mami ce am facut, am crezut ca nu mai ramane din mine nimic. Am avut noroc cu gipsu', ca daca picam nu mai puteam sa rup nimic. Pana la urma am scapat si de asta.

Am ajuns in clasa a X-a. Nu pot sa zic ca am ajuns teafara si nevatamata, ca nu pot sta locului. Zi grea la scoala, teste peste teste. Prima ora a fost educatie fizica. Ne pune profesoara sa jucam baschet. Nu pot zice ca is varza la baschet, da nici Michael Jordan nu is. Am jucat ce am jucat si ajung si eu la minge. Cand sa iau mingea, se loveste frumos de podea si ricoseaza in degetul meu mic. Prima problema a fost sa nu imi fi rupt unghia proaspat manichiurata. Am vazut ca ii bine si am continuat. Ajung la ora de romana si vad ca mi se face degetetul dublu si se invineteste. "Foarte tare frate!"in gandu' meu. "Am facut-o si pe asta!" Ma duc la cabinet. Acolo, o tuta si jumatate, care ma pune sa imi masez degetu' cu ceva crema. Ce scoala de asistente o terminat aia nu stiu, dar si cine i-o dat diploma, nu o fost normal. Urmatoarea ora, test, pe urma alt test. Nu are ce face Bianca si le da. Pana la urma scap de scoala. Ma duc la spital, la urgente sa ma vada si pe mine un doctor. Ce gluma buna si urgentele astea. A trebuit sa merg de 3 ori acolo ca sa ma ia si si cand m-o luat, m-o luat numai pentru ca am avut pile. In fine. Ma duc sa imi fac radiografia si asteptam cu sufletul la gura rezultatul. Intru in cabinet si surpriza, adica nu a fost surpriza, ca ma asteptam. Diagnostic: fractura oblica lunga la falanga medie fara deplasare. Slava cerului ca nu s-o deplasat. Am scapat din nou cu 3 saptamani de imobilzare in atela, dar metalica. Momentan astept sa scap de tacamu asta de pe deget sa pot merge la bulgarit.

Sper ca acest ghid de a va rupe oasele v-a ajutat. Va urez succes!

Foaie verde bat, n-ai de lucru, fa-ti!

P.S.:Pentru Lorena si Fele sa va puteti distra de mine!

Comentarii

Maria Antoanela a spus…
hei unde ai fost la munte?

Revenind la subiect, chiar ai noroc cu oasele. Sper sa nu iti mai rupi nimic niciodata.

Postări populare de pe acest blog

Neuroanatomie

Nici nu știu cum ai pătruns în cutia mea craniană Te-ai folosit de toate căile de care ai putut. Mi te-ai întipărit pe retină și te-ai scurs prin canalul optic și fosa orbitară superioară. Ai plutit prin meatul acustic extern și mi-ai spart timpanul. Apoi te-ai răsucit prin cohlee și te-ai dus pe meatul acustic intern. Mi te-ai înfipt prin lama ciuruită a etmoidului direct în cortexul prefrontal. Te-am tras în piept și mi-ai devenit oxigen, gata să îmi hrănești fiecare gând. Și ai pătruns în cutia mea craniană și te-ai hotărât să pui stăpânire pe ea. Mi-ai călcat toate circumvoluțiunile în picioare și mi-ai adâncit scizurile cu pașii tăi apăsați. Ai luat jumătate din centrul Broca și l-ai pus în cealaltă emisferă, ca să te poți amuza cum mă bâlbâi de fiecare dată când te văd. Mi-ai pictat lobul occipital numai în imagini cu tine, ca să te vâd peste tot și în oricine. Mi-ai umplut hipocampul cu parfumul tău. Căile piramidale și extrapiramidale le-ai încâlcit și nu mai știu nici să pășe…

Un gând rătăcit

De câte ori este nevoie să plângi pentru a deveni puternic? Câte lacrimi sălășluiesc în fiecare suflet? Și acum parcă vă aud spunând: ”lacrimile nu vin din suflet, ci din ochi, din glanda lacrimală”. Dar ochii ce sunt? Nu sunt altceva decât niște porți spre sufletul omenesc, iar atunci când acesta abundă de emoții, simte nevoia să le exteriorizeze. Să facă ordine înauntru și le aruncă pe toate afară pe poarta ochilor. Căci asta sunt lacrimile, sentimente care vor să evadeze din noi, iar ochii sunt cei mai proști străjeri. Pentru că nu doar lasă trăirile să fugă ca niște lacrimi, dar fac sufletul orb, iar pe alții îi lasă să ajungă până în cele mai tainice colțuri ale sale. Cât de ciudat e sufletul acesta. Cum știe el să se golească doar prin ochi și să umple plin urechi.