Daca e weekend e film si daca e film e CinemCity. De data aceasta nu a mai fost nici desen animat, nici comedie. A fost filmul cel mai asteptat al anului: 2012. Inainte sa apara m-am uitat la trailer de o suta de ori, am intrat pe site-ul cinematografului de o gramada de ori. Pana la urma, vestea se raspandeste: Vineri, 13 noiembrie, 2012 in cinematografe.. Am asteptat momentul acesta cu sufletul la gura.
La ora patru fara un sfert, sambata, am ajuns la Iulius. Din pacate, putin cam tarziu. O coada kilometrica la bilete. Exact asta mai lipsea. De obicei, cand merg la film, in sala sunt maxim trei persoane si la casa de bilete e mereu gol. Cu toate acestea, imi place sa merg mereu prin labirintul acela. Sa revenim insa la filmul nostru. O gramada de lume astepta sa intre la film. Ajunsa intr-un final la ghiseu, SURPRIZA! De unde bilete? Totul era vandut si filmul incepuse de cateva minute. Ce sa fac? M-am interesat de bilete pentru ora sapte. Totul era luat, cu exceptia a trei locuri exact in fata ecranului. Noroc cu vanzatoarea, ca altfel stateam in fata si nici nu intelegeam nimic.
La ora sase jumatate eram din nou prezenta la CinemaCity. Din nou aceeasi poveste. Adica, coada imensa, inghesuiala. Parca lumea nu are ce face in weekend... In orice caz, de data aceasta am prins locuri, chiar in randul 11, la margine. Iar acuma in incepe sfarsitul lumii.
Cred ca acest subiect este unul din cele mai importante, gandindu-ma numai la coada care a fost la intrare. Cine nu e interesat de o viziune asupra finalului? Este o tema de-a dreptul fascinanta si plina de imaginatie. Cu toate acestea, mesajul central, cel putin asa am inteles eu, a fost sa nu uiti niciodata de cei din jur. De fapt, modul in care totul se sfarseste e exact dupa meritele fiecaruia. Totul a inceput cu America. De ce America? Pentru ca acolo conduce banul si SUA este una din puterile economice ale lumii. America Latina e plina de coruptie, trafic de persoane, droguri. A urmat Europa. Din nou, un continent care nu face altceva de cat sa promoveze banul si puterea economica. Apoi a venit randul Asiei. Continentul aurului negru, al statiunilor exotice, al muncii fara oprire. Africa? Ce s-a intamplat cu Africa? Ei bine, Africa a fost singura neafectata. Logic gandind, Africa este cel mai sarac continent, motiv pentru care oamenii de acolo nu au fost afectati.
Mi-a placut faptul ca realitatea in care traim a fost expusa in cel mai veridic mod posibil. Toti oamenii care puteau supravietui erau doar niste bogatasi fara suflet. M-a marcat faptul ca presedintele SUA nu a dorit sa plece pe nava, ci a ramas alaturi de poporul sau si in cele mai grele clipe. Asa ar trebui sa procedeze toti conducatorii statelor. Pe urma, existenta oamenilor egoisti, care declara ca fac totul pentru binele tuturor se regaseste in Anheusser. Adrian Helmsley este simbolul bunatatii, la fel si fiica presedintelui. Acestia salveaza mii de vieti. Cu toate acestea, omul datorita carora au aflat ca sfarsitul va veni moare. Jackson Curtis este semnificativ supravietuirii, este un salvator.
Si chiar daca va fi asa sau nu, chiar daca mayasii au avut sau nu dreptate, un singur lucru conteaza: sa nu uiti niciodata ca esti om si ca altii ar putea muri din cauza indiferentei tale.
Comentarii