Treceți la conținutul principal

What a girl wants...

Filmul a inceput de cincisprezece minute, dar personajele principale nu sunt prezente. Ea sta si asteapta in fata cinematografului si spera ca poate va veni. Plimba telefonul dintr-o mana intr-alta. A gresit din nou. A ales persoana gresita. E deja a treia oara cand greseste baiatul. Nu mai suporta asteptarea si o suna pe Anda, prietena sa cea mai buna.

-Alo! Buna! incerca sa spuna printre suspine.

-Uooou! Stai putin... Nu trebuia sa fii la film cu Luca?

-A facut-o din nou. M-a uitat...

-Nu se poate. Ticalosul! spuse nervoasa Anda. Vin la tine! Unde esti?

-Nu iti fa probleme. Am sa merg acasa.

-Asta nu e o problema? Asta e de-a dreptul o urgenta, Maria.

-Bine. Sunt in fata la cinema.

Anda a plecat cat de repede a putut. A luat primul taxi. A lasat-o in fata cinematografului. Maria statea pe o banca cu biletele in mana. Lacrimile ii curgeau siroaie. Anda a luat-o de mana si a dus-o la taxi. Au plecat amandoua la Anda acasa.

-Un ceai? o intreba Anda.

-Da. Cu lamaie si miere, te rog.

-Trebuie sa te descarci, fato. Spune-mi tot!

-Esti sigura ca ai rabdare sa ma auzi vorbind chiar atat de mult?

-Dar pentru ce sunt prietenii?

-Ei bine, nu mai pot sa il inteleg. Uita dinadins ca exist? Mereu l-am crezut un baiat extraordinar. Am dat-o in bara dandu-i atatea sanse. Cu siguranta i s-a urcat la cap bunatatea mea.

-Cu siguranta nu intelege ce vrea o fata.

-Asa cred si eu. E prea orgolios. Nu isi iubeste decat prietenii. Eu sunt ca un trofeu, ceva care sa ii consolideze statutul de baiat ravnit. Asta e ce vrea el si a primit-o. Dar ce vreau eu, chiar nu conteaza? Nu cred ca cer prea mult. Mi-as dori sa imi spuna si mie ca poate sa faca ceva pentru mine. Mi-ar placea sa se tina de cuvant. Gaseste mereu scuze pentru a ma evita. Mereu e prea obosit sa se gandeasca la mine. Nu are timp niciodata.

-Lasa-l! Isi va da singur seama ca el pierde. Cu siguranta tuturor baietilor le e greu sa inteleaga ce isi doreste o fata. Sunt prea lasi ca sa creada in sentimente.

Comentarii

killer a spus…
geniala povestea.mi-ai captat atentia..am cit-o p toata:X.
cat despre baiat,nesimtit e putin spus. merita batut bine.
Maria Antoanela a spus…
Interesant. E una dintre povestile pe care nu o sa le inteleg niciodata.

Ei bine, sper sa invat.

Deci ea a mai fost abandonata?
El a mai gresit?
Atunci de ce?

Postări populare de pe acest blog

Cum sa iti rupi oasele!

Suna foarte ciudat, dar adevarat. Ma gandeam sa abordez un subiect la care sunt as. Nu imi place sa imi rup oasele, dar reusesc sa o fac mereu in moduri fabuloase. Era anul 2008, final de clasa VIII-a, inceputul vacantei. Mi-am facut o gramada de planuri si aveam o gramada de idei pentru vacanta. Am reusit insa sa o fac lata. Nici nu a inceput bine vacanta, ca numa vad ca mi se umfla incheietura mainii stangi. Super! Am facut-o si pe asta! Am mers la doctor, mi-am facut o radiografie, tot tacamu'. Diagnosticul: fractura prin tasare. "Uau, ce tare is!" mi-am zis in gand. Nu am fost de loc tare! Doar mi-am fracturat osu' ca si copiii de 4 ani si nu oricum. Mi-am rupt mana in SOMN!!! Recomandarea doctorului a fost: atela gipsata pentru 3 saptamani. Indura Bianca mama draga calduri nefaste cu mana in gips. Am plecat in ceva tabara intre timp, tabara la munte, cu trasee complicate, chestii de astea. Ce se hotaraste domnisoara Bianca sa faca? Se catara ea pe stanci, cu man…

Un gând rătăcit

De câte ori este nevoie să plângi pentru a deveni puternic? Câte lacrimi sălășluiesc în fiecare suflet? Și acum parcă vă aud spunând: ”lacrimile nu vin din suflet, ci din ochi, din glanda lacrimală”. Dar ochii ce sunt? Nu sunt altceva decât niște porți spre sufletul omenesc, iar atunci când acesta abundă de emoții, simte nevoia să le exteriorizeze. Să facă ordine înauntru și le aruncă pe toate afară pe poarta ochilor. Căci asta sunt lacrimile, sentimente care vor să evadeze din noi, iar ochii sunt cei mai proști străjeri. Pentru că nu doar lasă trăirile să fugă ca niște lacrimi, dar fac sufletul orb, iar pe alții îi lasă să ajungă până în cele mai tainice colțuri ale sale. Cât de ciudat e sufletul acesta. Cum știe el să se golească doar prin ochi și să umple plin urechi.

Sărutul

E magnetic. Din priviri îți dai seama că e inevitabil. Sforile se scurtează. Se simte apropierea. Respirațiile încep să se amestece. Pulsul crește. Pupilele se dilată. Creierul nu mai funcționează. Rațiunea a pierdut. Instinctul și afecțiunea i-au luat locul. Mâinile tremură, dar se găsesc. Se desprind una de alta și se pierd pe conturul celuilalt. Atingerea mâinilor nu e suficientă. Vrei să îi descoperi esența, iar degetele sunt superficiale. Așa că îți așezi buzele peste ale celuilalt. Un val de senzații te lovește: e cald și rece, e catifelat, dar te și electrocutează, inima îți bate mai tare și mai încet în același timp. Simți că acleași lucru se întâmplă și în celălalt. Vrei să îl descâlcești până în adâncul sufletului. Nu poți, pentru că te înnozi și tu. Nu mai știi care sunt liniile tale, care sunt ale lui. V-ați încâlcit. Te străduiești să te desprinzi. Te smulgi și rămâi doar o multitudine de ițe rupte de la tine, de la celălalt. Nu mai ești sigur cine ești acum. Ești tu? Eș…