luni, 15 iunie 2009

Cred.

Ce ciudat mi se pare. Ce mi se pare ciudat nici eu nu stiu, dar simt totusi ca ceva nu e la locul lui acolo in sufletul meu. A trecut o gramada de timp de cand locuiesc numai cu mami si cu sora mea, 8 ani buni chiar. Si nu ma mai mira nimic acum, totul e normal: sa vina tati cand are timp sa ne vada, sa ma agat de acele 4-5 ore cat sta cu noi, sa zambesc mecanic, sa spun "multumesc!" fara sa stiu pentru ce i-as multumi. Cu siguranta nu sunt singura pe Pamant? Nu! Spun nu cu incredere. Cred cele 2 persoane care m-au sustinut mereu: mami si sora mea. Si mai cred in dorintele care se vor implini intr-o zi. Lumea asta e plina de rele, dar de ce sa nu vedem si putinul acela bun? Si da, iubesc! Si poate el nu observa, dar eu stiu ca tin la el. Cred in dragostea pe care i-o port, cred in el si in mine!

CRED!

Niciun comentariu: