marți, 30 decembrie 2008

Misoginul perfect

Sta la stop zambind nonsalant. E chipes. Are ochii caprui si parul usor ravasit, castaniu. Cauta cu privirea pe strada, pierzandu-se in orizont. Isi ridica bratul cu gesturi atente. Trage maneca camasii galbene si se uita la ceas. Bate cu varful piciorului un ritm sfredelitor. Doua femei trec pe langa banuindu-l. Le surade trufas si traverseaza. Se aseaza la o masa. Face un semn unui chelner tanar. Cere un cocktail cu vodka si o apa plata. Isi plimba ochii ca un girofar printre mesele acelea. Observa o tanara roscata. O priveste insistent parca incercand sa o introduca intr-un joc nebun. Ridica mana, iar chelnerul apare la masa. Ii da un bilet si ii arata femeia. In cateva secunde, roscata se asaza alaturi de barbat. Incepe o conversatie banala despre puterea barbatului in societatea contemporana. Povesteste despre femeile pe care le-a cucerit la viata sa si despre modul in care le-a lasat. Se lasa tradat de niste cuvinte vulgare, iar femeia se ridica de la masa. Ii adreseaza in continuare fraze injositoare si lasa o bancnota de 50 de lei si pleaca. E prea obosit sa isi mai incerce norocul azi. Roscata aceea i-a terminat toate ideile. Se urca in jeep-ul sau si porneste pe strazile orasului. Oricum femeile nu merita niciun efort. E prea barbat pentru ele!

marți, 16 decembrie 2008

Reteta Fericirii



Se iau lacrimi si se pun la fiert la caldura unor cuvinte si se lasa sa se evapore in aer. Se decojeste un kilogram de amintiri si se asaza la copt la temperatura mintii. Visele se paseaza usor, obtinand astfel o pasta delicioasa. Se adauga un "multumesc" pentru gust, iar apoi se intinde pe o felie de ganduri pasta viselor. Se scot amintirile de la copt si de asaza frumos pe felia de ganduri. Totul se serveste cu un zambet. Iar pentru cei pofticiosi este permis si un ras cristalin sau o imbratisare.

joi, 11 decembrie 2008

Poti sa ma intelegi?




Pot sa zambesc oricat de greu mi-ar fi. Pot sa rostesc orice cuvant vreau si pot sa iubesc orice. In schimb nimeni nu intelege de ce eu pot si ei nu...

Sunt o bucata de lume vie care nu isi gaseste locul in normal. Imi fac tipare noi si mereu sunt EU!

Nu sunt un rau care se risipeste intr-o mare. Nu sunt pamant sa fiu calcata in picioare. Nu sunt un copiator ieftin.

Sunt mereu deasupra

Sunt o bucata de cer. Sunt asa cum tu nu poti sa fii.

Sunt o inima ascunsa in neant si numai cei ce stiu cum sa o gaseasca o pot si avea

Aviz amatorilor care nu stiu sa aiba grija de ea

Infinitatea ideilor mele poate musca din ambitia ta prosteasca

Iubeste-ma asa cum sunt!

vineri, 5 decembrie 2008

Nebunie...


Era soare...
Eram amandoi...
Poate ca nu ne interesa ce ziceau ei...
Ce prostie!
Amandoi ne-am pierdut timpul cautand ceva ce nu aveam. Nu stiu nici acuma daca eram eu sau erai tu. Poate erau dorintele unei iubiri imposibile prea arzatoare.
 Degeaba incerc sa gasesc o explicatie acum. Te-am cunoscut atunci!
Ne-am placut sau cel putin eu...
Si acum stiu cum am gresit: te-am crezut!
Cred si acum ca nu ma pot satura de acele cuvinte fara sens care ni le sopteam. Le spuneam de dragul de a le spune.
Si totusi ceva a fost...
Ceva care acum nu mai are rost!