vineri, 21 august 2009

Imitatie de dragoste.

 La inceput am fost unul. Ne completam perfect. Nu era necesar sa ne spunem "Te iubesc!". Puteam citi dragostea in ochii tai. Nu exageram cu nimic. Iubirea noastra era sarea si piperul vietii mele. Nimic nu ne putea separa. Tu zambeai, eu iti raspundeam cu un sarut. Simteai cand nu mergea ceva bine. Eram mereu langa tine. Puteai zice ca suntem facuti unul pentru altul.

 Ultimele saptamanii nu mai sunt la fel. Te sarut pe frunte, dar tu continui sa citesti din cartea ta. "Te iubesc! sunt deja doua cuvinte fara sens in viata noastra. Le folosim ca "Buna ziua!". Fiecare zambet e fara rost. Ne iubim si acum pentru ca asa a fost atunci. Dar cu ii pasa? Pasiunea noastra a devenit obisnuinta.

 Comunicam prin priviri, dar nu stim niciodata de vrem. Ne ascundem sentimentele. Daca nu mi-ai spune ca inca simti ceva pentru mine, as crede ca nu mai contez pentru tine. Ma linistesc stiind ca increderea e uneori chiar mai mare decat dragostea care ti-o port. Si chiar daca relatia asta nu mai functioneaza nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fara tine.

 Iubirea noastra e ca aerul si apa. E ceva fara de care nu poti trai, dar care nu conteaza asa mult.

marți, 18 august 2009

Ucigas de sentimente.

Cat de mult imi place cum suna numele tau in bataia vantului! Simt cum ma eliberez de tine cu fiecare silaba care o rostesc printre lacrimi. Ai patruns in sufletul meu ca un drog. Mi-ai taiat respiratia cu privirile tale. Am tanjit dupa fiecare sarut al tau. Ai dat culoare vietii mele. Undeva in adancul tau poate simti si tu asta, dar orgoliul tau de baiat frumos nu se lasa lecuit cu un simplu "Te iubesc!". Te-am vazut cum nepasator mi-ai intors spatele si mi-ai zis "Nu acum. Sunt cu prietenii mei!". Si cat i-am putut invidia pentru simplul fapt ca erai acolo pentru ei oricand... Radeai la orice gluma marsava a lor. Mi-am dat seama ca nu esti decat un alt vanator de fete. Am plecat cu sufletul frant. Imi spuneam continuu ca esti doar un alt ucigas de sentimente. Am fugit pe malul marii sa imi alin suferinta in briza marii. Noaptea se imbina cu ziua. Lacrimile curgeau disparand in mare. Stiam ca acesta e momentul nostru. Nisipul imi scurgea fiecare gram de furie din trup. Sopteam marii numele tau. Fiecare silaba era purtata de mare in departari. Si faceam toate astea ca mai apoi sa se intample acelasi lucru zi de zi. Si acum stiu ca maine ma voi intoarce la tine...