Treceți la conținutul principal

Scrisoare.

Catre cel suferind,

Cu toate ca nu mai vrei sa auzi de mine, mai am sa iti spun multe. In primul rand imi pare rau, dar asta nu iarta nimic. Ma doare indiferenta ta si maniera in care abordezi tot ce a fost. Ai fost victima unei iubiri de vara a carei calau am fost eu. Cu toate acestea, eu sunt sigura ca undeva in adancul tau mai simti si tu ceva. Inca mai vad aievea privirea ta atat de calda si zambetul tau jucaus. Mi-au spus multi ca dupa ce ne-am luat adio, le-ai lasat la mine. E tot ce a mai ramas si doua poze care ma ineaca in amintiri. Imi ascund sentimentele in orice ma duce cu gandul departe de tine. Deschid o carte, dar parca acolo esti descris tu. Orice as face te observ mereu in vorbe, gesturi, imagini, chiar daca nu au nicio legatura cu tine. M-ai otravit cu sentimente. Ma trezesc din letargie si realizez cat de mult am gresit. E atat de pustiu totul si fara niciun sens. Mi-as dori sa nu ma fi trezit nimeni din acest vis, dar din pacate am facut-o tocmai eu. Si regret...

Te mai vreau inca o data numai pentru mine, dar acum te vreau pentru totdeauna!

Cu drag,
Cea care te-a facut sa suferi

Comentarii

Iulia Romana a spus…
foarte misto tot ce ai scris,draga mea :*

te pun la Romanian Genius .

lovelove,
Julls.
Roxx. a spus…
tu astai true? adica e based on a true story? :|:| ii mirific >:D<
Bianca Pop a spus…
da roxx., ii inspirat din propria experienta...

Postări populare de pe acest blog

Imitatie de dragoste.

 La inceput am fost unul. Ne completam perfect. Nu era necesar sa ne spunem "Te iubesc!". Puteam citi dragostea in ochii tai. Nu exageram cu nimic. Iubirea noastra era sarea si piperul vietii mele. Nimic nu ne putea separa. Tu zambeai, eu iti raspundeam cu un sarut. Simteai cand nu mergea ceva bine. Eram mereu langa tine. Puteai zice ca suntem facuti unul pentru altul.  Ultimele saptamanii nu mai sunt la fel. Te sarut pe frunte, dar tu continui sa citesti din cartea ta. "Te iubesc! sunt deja doua cuvinte fara sens in viata noastra. Le folosim ca "Buna ziua!". Fiecare zambet e fara rost. Ne iubim si acum pentru ca asa a fost atunci. Dar cu ii pasa? Pasiunea noastra a devenit obisnuinta.  Comunicam prin priviri, dar nu stim niciodata de vrem. Ne ascundem sentimentele. Daca nu mi-ai spune ca inca simti ceva pentru mine, as crede ca nu mai contez pentru tine. Ma linistesc stiind ca increderea e uneori chiar mai mare decat dragostea care ti-o port. Si chiar daca rel

Cum sa iti rupi oasele!

Suna foarte ciudat, dar adevarat. Ma gandeam sa abordez un subiect la care sunt as. Nu imi place sa imi rup oasele, dar reusesc sa o fac mereu in moduri fabuloase.  Era anul 2008, final de clasa VIII-a, inceputul vacantei. Mi-am facut o gramada de planuri si aveam o gramada de idei pentru vacanta. Am reusit insa sa o fac lata. Nici nu a inceput bine vacanta, ca numa vad ca mi se umfla incheietura mainii stangi. Super! Am facut-o si pe asta! Am mers la doctor, mi-am facut o radiografie, tot tacamu'. Diagnosticul: fractura prin tasare. "Uau, ce tare is!" mi-am zis in gand. Nu am fost de loc tare! Doar mi-am fracturat osu' ca si copiii de 4 ani si nu oricum. Mi-am rupt mana in SOMN!!! Recomandarea doctorului a fost: atela gipsata pentru 3 saptamani. Indura Bianca mama draga calduri nefaste cu mana in gips. Am plecat in ceva tabara intre timp, tabara la munte, cu trasee complicate, chestii de astea. Ce se hotaraste domnisoara Bianca sa faca? Se catara ea pe stanci, cu man

Slalom printre sentimente

  Se nasc în mine idei și mor la fel de creativ cum au apărut. Sar de pe girusuri și se aruncă în abisul gândurilor. Le mai simt trecând prin vene uneori, umflându-mi tâmplele. Îmi derulează spoturi publicitare pe fundul craniului și le dau skip din obișnuință. Am intrat într-o stare de amorțeală emoțională. Prea puține lucruri mai trezesc ceva în mine. Am învățat să îmi înghit sentimentele, iar acum am devenit imună la ele. Simt din ce în ce mai puțin, așa cum se așteaptă toți să o faci. E masca mea diurnă, de nepăsătoare, care face slalom printre sentimente. Nu mă atinge nimic. Doar noaptea, care mă dezbracă de scut. Mă aruncă într-un vârtej din care nu mai am scăpare. Toate emoțiile reprimate mi se lovesc de cutia craniană și pornesc artificii la fiecare sinapsă. Mă arde neputința de a trăi peste zi. Noaptea mă regăsesc, sunt vie. Și atunci plâng de bucurie că nu am uitat să fiu.