Treceți la conținutul principal

Scrisoare.

Catre cel suferind,

Cu toate ca nu mai vrei sa auzi de mine, mai am sa iti spun multe. In primul rand imi pare rau, dar asta nu iarta nimic. Ma doare indiferenta ta si maniera in care abordezi tot ce a fost. Ai fost victima unei iubiri de vara a carei calau am fost eu. Cu toate acestea, eu sunt sigura ca undeva in adancul tau mai simti si tu ceva. Inca mai vad aievea privirea ta atat de calda si zambetul tau jucaus. Mi-au spus multi ca dupa ce ne-am luat adio, le-ai lasat la mine. E tot ce a mai ramas si doua poze care ma ineaca in amintiri. Imi ascund sentimentele in orice ma duce cu gandul departe de tine. Deschid o carte, dar parca acolo esti descris tu. Orice as face te observ mereu in vorbe, gesturi, imagini, chiar daca nu au nicio legatura cu tine. M-ai otravit cu sentimente. Ma trezesc din letargie si realizez cat de mult am gresit. E atat de pustiu totul si fara niciun sens. Mi-as dori sa nu ma fi trezit nimeni din acest vis, dar din pacate am facut-o tocmai eu. Si regret...

Te mai vreau inca o data numai pentru mine, dar acum te vreau pentru totdeauna!

Cu drag,
Cea care te-a facut sa suferi

Comentarii

Iulia Romana a spus…
foarte misto tot ce ai scris,draga mea :*

te pun la Romanian Genius .

lovelove,
Julls.
Roxx. a spus…
tu astai true? adica e based on a true story? :|:| ii mirific >:D<
Bianca Pop a spus…
da roxx., ii inspirat din propria experienta...

Postări populare de pe acest blog

Slalom printre sentimente

  Se nasc în mine idei și mor la fel de creativ cum au apărut. Sar de pe girusuri și se aruncă în abisul gândurilor. Le mai simt trecând prin vene uneori, umflându-mi tâmplele. Îmi derulează spoturi publicitare pe fundul craniului și le dau skip din obișnuință. Am intrat într-o stare de amorțeală emoțională. Prea puține lucruri mai trezesc ceva în mine. Am învățat să îmi înghit sentimentele, iar acum am devenit imună la ele. Simt din ce în ce mai puțin, așa cum se așteaptă toți să o faci. E masca mea diurnă, de nepăsătoare, care face slalom printre sentimente. Nu mă atinge nimic. Doar noaptea, care mă dezbracă de scut. Mă aruncă într-un vârtej din care nu mai am scăpare. Toate emoțiile reprimate mi se lovesc de cutia craniană și pornesc artificii la fiecare sinapsă. Mă arde neputința de a trăi peste zi. Noaptea mă regăsesc, sunt vie. Și atunci plâng de bucurie că nu am uitat să fiu.  

I want to break free!

Îmi este atât de frică de viața spre care mă îndrept. De monotonia care se așterne încet peste anii ce vor veni. Mă înfior cu gândul la aceeași rutină zilnică, gri, continuă. Ca un hamster ce aleargă în continuu pe aceeași roată, în aceeași cușcă și care nu ajunge nicăieri. Vreau să sar din caruselul acesta. Mi se face greață, gândidu-mă la toate ciclurile zilnice, lunare, anuale prin care voi trece. Mi-e frică de lipsa de palpitant. Vreau să sară artificii în jurul meu, să apară stropi de culoare brusc în peisajul fad al rutinei. Azi vreau să fiu aici și mâine acolo. Să îmi pierd capul în lucruri și idei noi. Nu vreau să fiu doar un alt dinte al unei mașinării care se învârt constant, în același ritm, prin aceleași locuri. I want to break free!

Mediocru nu e suficient

Gândurile nu mai vor să se lege și să îmi curgă prin degete. Se opresc mereu în filtrul critic al rațiunii, care le leagă și le aruncă în cele mai întunecate cotloane ale minții. Nimic nu e suficient de bun. Totul e mediocru, iar mediocru nu e suficient. Din mediocru nu faci artă, nu te înalți nici pe tine, nici pe alții. Și atunci ești un simplu muritor de rând, care dispare la fel cum a apărut: brusc. Iar tu nu vrei asta. Tu vrei să te lupți cu timpul, cu statutul limitant de om, cu trupul care te încorsetează și te strânge. Îți strânge gândurile și asta doare cel mai tare. Căci nu mai e loc de idei mărețe, doar de gânduri mici, care se îngrămădesc și te apasă. Nu dau naștere la nimic satisfăcător. Și când te lupți să rupi acest cerc vicios, nu faci decât să lași toate visurile sublime să îți scape și faci mai mult loc pentru cugetări infime. Din ele nu se naște decât mediocru, iar mediocru nu e suficient. Niciodată...