Treceți la conținutul principal

Vreau sa vina vara.

Nu iubesc anotimpul acesta deloc. Nu imi place nimic la el. Poate doar cadourile si ziua mea de nastere. Nu are nimic spectaculos, numai niste fulgi de zapada care se topesc orice ar fi.  Nu mai suport hainele groase, cizmele, manusile, nimic din toate astea. Totul e prea nostalgic si aiurea. Nu poti zambi pe strada caci iti ingheata obrajii si ramai cu un ranjet tamp. Nu poti plange caci iti va fi frig apoi. Imi place doar sa simt sarutul fulgilor. In rest nimic nu e frumos la anotimpul acesta. Abia astept sa se dezmorteasca totul imprejur. Mi-e dor de greselile pe care le fac vara fara sa vreau. Mi-e dor de sunetul valurilor care se sparg de tarm. Mi-e dor de sandalele inalte si rochita alba. Mi-e dor de bronzul aramiu. Mi-e dor de noptile nedormite si de flirturile nevinovate. Mi-e dor de dupa-amiezile in care dormeam la umbram pomilor din gradina in hamac. Mi-e dor de cartile de dragoste dupa care plangeam 2 zile. Mi-e dor de tarile straine care sunt pline de baieti draguti. Mi-e dor de cumparaturile interminabile si de cocktailurile cu denumiri ciudate. Mi-e dor sa ma plimb printre case si sa admir florile. Mi-e dor sa numar stelele si sa aseaman norii cu animale. Mi-e dor sa pierd zilele in spatele blocului cu baietii si sa incerc sa inteleg si eu cum se joaca Cruce. Mi-e dor sa joc badmington. Mi-e dor sa ma indragostesc si apoi sa uit fara remuscari. Mi-e dor de parfumul dulce-acrisor. Mi-e dor sa merg la film. Mi-e dor de apus si de rasarit. Mi-e dor de taberele la munte si de serile petrecute in jurul focului. Mi-e dor de costumul de baie si de piscina. Mi-e dor de Anglia si de grupul de italieni. Mi-e dor de tipii care canta la chitara pe strada. Mi-e dor de aerul imbibat cu dragoste si de fluturi in stomac. Mi-e dor de melodiile care mi-au fost dedicate. Mi-e dor sa fac poze aiurea. Mi-e dor sa beau Dr. Pepper si sa mananc mere din gradina de la Capus. Mi-e dor sa exagerez cu zambitul. Mi-e dor sa nu imi pese de timp. Pana va veni vara am sa rezist. Am sa indur toate suferintele posibile si am sa ies invingatoare. Vara va vindeca toate ranile care le-a produs iarna. Vara, te astept!

Comentarii

Roxx. a spus…
Dap stiu cum e. am scris si eu in August 'reply to bia's vrem vara inapoi' :)).
astai un reply to roxx's reply to bia's.... :))
>:D<
mie mii dor si de tine si de Bob. si de diriga. cred :D
Rebecca Ragionieri a spus…
(; Reb, xoxo.

PS: Sul mio blog c'è un nuovo post, fammi sapere cosa ne pensi:
http://www.toprebel.com/2013/09/white-and-purple.html

Postări populare de pe acest blog

Cum sa iti rupi oasele!

Suna foarte ciudat, dar adevarat. Ma gandeam sa abordez un subiect la care sunt as. Nu imi place sa imi rup oasele, dar reusesc sa o fac mereu in moduri fabuloase. Era anul 2008, final de clasa VIII-a, inceputul vacantei. Mi-am facut o gramada de planuri si aveam o gramada de idei pentru vacanta. Am reusit insa sa o fac lata. Nici nu a inceput bine vacanta, ca numa vad ca mi se umfla incheietura mainii stangi. Super! Am facut-o si pe asta! Am mers la doctor, mi-am facut o radiografie, tot tacamu'. Diagnosticul: fractura prin tasare. "Uau, ce tare is!" mi-am zis in gand. Nu am fost de loc tare! Doar mi-am fracturat osu' ca si copiii de 4 ani si nu oricum. Mi-am rupt mana in SOMN!!! Recomandarea doctorului a fost: atela gipsata pentru 3 saptamani. Indura Bianca mama draga calduri nefaste cu mana in gips. Am plecat in ceva tabara intre timp, tabara la munte, cu trasee complicate, chestii de astea. Ce se hotaraste domnisoara Bianca sa faca? Se catara ea pe stanci, cu man…

Un gând rătăcit

De câte ori este nevoie să plângi pentru a deveni puternic? Câte lacrimi sălășluiesc în fiecare suflet? Și acum parcă vă aud spunând: ”lacrimile nu vin din suflet, ci din ochi, din glanda lacrimală”. Dar ochii ce sunt? Nu sunt altceva decât niște porți spre sufletul omenesc, iar atunci când acesta abundă de emoții, simte nevoia să le exteriorizeze. Să facă ordine înauntru și le aruncă pe toate afară pe poarta ochilor. Căci asta sunt lacrimile, sentimente care vor să evadeze din noi, iar ochii sunt cei mai proști străjeri. Pentru că nu doar lasă trăirile să fugă ca niște lacrimi, dar fac sufletul orb, iar pe alții îi lasă să ajungă până în cele mai tainice colțuri ale sale. Cât de ciudat e sufletul acesta. Cum știe el să se golească doar prin ochi și să umple plin urechi.

Sărutul

E magnetic. Din priviri îți dai seama că e inevitabil. Sforile se scurtează. Se simte apropierea. Respirațiile încep să se amestece. Pulsul crește. Pupilele se dilată. Creierul nu mai funcționează. Rațiunea a pierdut. Instinctul și afecțiunea i-au luat locul. Mâinile tremură, dar se găsesc. Se desprind una de alta și se pierd pe conturul celuilalt. Atingerea mâinilor nu e suficientă. Vrei să îi descoperi esența, iar degetele sunt superficiale. Așa că îți așezi buzele peste ale celuilalt. Un val de senzații te lovește: e cald și rece, e catifelat, dar te și electrocutează, inima îți bate mai tare și mai încet în același timp. Simți că acleași lucru se întâmplă și în celălalt. Vrei să îl descâlcești până în adâncul sufletului. Nu poți, pentru că te înnozi și tu. Nu mai știi care sunt liniile tale, care sunt ale lui. V-ați încâlcit. Te străduiești să te desprinzi. Te smulgi și rămâi doar o multitudine de ițe rupte de la tine, de la celălalt. Nu mai ești sigur cine ești acum. Ești tu? Eș…