Treceți la conținutul principal

Strani amori.


EL
Ploaia vorbeste soptind. Stai la masa din bucatarie, cu un ceai de lamaie langa tine. Rasfoiesti presa. Iti treci mana pe obraji si constati ca ti-a crescut barba. Sambata sau vineri ai ras-o ultima data? Ce bine era cand ea se aseza in bratele tale si te mangaia pe obraji, spunandu-ti ca adora pielea ta proaspat barbierita. O faceai pentru ea. Din nou ti-a zburat gandul la ea. Privesti pe geam. Nu mai e aburit ca alta data. O fi din cauza termopanelor... Gasesti orice scuza ca sa ti-o alungi din gand. Nu reusesti orice ar fi. Daca nu ar fi...

EA
Parfumul lumanarilor a umplut baia. Cada e plina de spuma. Esti cufundata in ganduri. Iti tii ochii inchisi. Ai senzatia ca te rupe de lumea asta, cand de fapt tu te gandesti la ce a fost. E singurul lucru real pentru tine. Zambesti, deoarece ai senzatia ca te saruta pe gat, dar de fapt e apa care se misca usor in cada. Iti revi in fire si deschizi ochii. Iesi din cada si pui un prosop in jurul tau. Oglinda e aburita. Te uiti atenta la imaginea neclara si nu observi decat chipul lui. Deschizi robinetul de la chiuveta si iti dai repede cu apa pe fata. Stergi oglinda cu mana si te privesti din nou. Ce goala e oglinda! Iesi din baie...

EI
E o zi de noiembrie. Nostalgia pluteste printre picaturile de ploaie si patrunde in apartament. El se gandeste la ea. Nu poate scapa de imaginea ei. Fiecare gand e al ei. Ea se relaxeaza. S-a desprins de lumea aceasta de care numai el o mai leaga. Confunda orice vede cu chipul lui si orice o atinge cu mainile lui. Sunt atat de departe, dar totusi atat de aproape. Distanta aceasta ii indragosteste mai tare in fiecare moment. Distanta asta stranie care nu exista...

Comentarii

Roxx. a spus…
si tu scrii fain !!!
ar trebui sa scrii ceva mai lung :)
try. it makes me feel better :D
mie dor de tinee >:D<

Postări populare de pe acest blog

Slalom printre sentimente

  Se nasc în mine idei și mor la fel de creativ cum au apărut. Sar de pe girusuri și se aruncă în abisul gândurilor. Le mai simt trecând prin vene uneori, umflându-mi tâmplele. Îmi derulează spoturi publicitare pe fundul craniului și le dau skip din obișnuință. Am intrat într-o stare de amorțeală emoțională. Prea puține lucruri mai trezesc ceva în mine. Am învățat să îmi înghit sentimentele, iar acum am devenit imună la ele. Simt din ce în ce mai puțin, așa cum se așteaptă toți să o faci. E masca mea diurnă, de nepăsătoare, care face slalom printre sentimente. Nu mă atinge nimic. Doar noaptea, care mă dezbracă de scut. Mă aruncă într-un vârtej din care nu mai am scăpare. Toate emoțiile reprimate mi se lovesc de cutia craniană și pornesc artificii la fiecare sinapsă. Mă arde neputința de a trăi peste zi. Noaptea mă regăsesc, sunt vie. Și atunci plâng de bucurie că nu am uitat să fiu.  

I want to break free!

Îmi este atât de frică de viața spre care mă îndrept. De monotonia care se așterne încet peste anii ce vor veni. Mă înfior cu gândul la aceeași rutină zilnică, gri, continuă. Ca un hamster ce aleargă în continuu pe aceeași roată, în aceeași cușcă și care nu ajunge nicăieri. Vreau să sar din caruselul acesta. Mi se face greață, gândidu-mă la toate ciclurile zilnice, lunare, anuale prin care voi trece. Mi-e frică de lipsa de palpitant. Vreau să sară artificii în jurul meu, să apară stropi de culoare brusc în peisajul fad al rutinei. Azi vreau să fiu aici și mâine acolo. Să îmi pierd capul în lucruri și idei noi. Nu vreau să fiu doar un alt dinte al unei mașinării care se învârt constant, în același ritm, prin aceleași locuri. I want to break free!

Mediocru nu e suficient

Gândurile nu mai vor să se lege și să îmi curgă prin degete. Se opresc mereu în filtrul critic al rațiunii, care le leagă și le aruncă în cele mai întunecate cotloane ale minții. Nimic nu e suficient de bun. Totul e mediocru, iar mediocru nu e suficient. Din mediocru nu faci artă, nu te înalți nici pe tine, nici pe alții. Și atunci ești un simplu muritor de rând, care dispare la fel cum a apărut: brusc. Iar tu nu vrei asta. Tu vrei să te lupți cu timpul, cu statutul limitant de om, cu trupul care te încorsetează și te strânge. Îți strânge gândurile și asta doare cel mai tare. Căci nu mai e loc de idei mărețe, doar de gânduri mici, care se îngrămădesc și te apasă. Nu dau naștere la nimic satisfăcător. Și când te lupți să rupi acest cerc vicios, nu faci decât să lași toate visurile sublime să îți scape și faci mai mult loc pentru cugetări infime. Din ele nu se naște decât mediocru, iar mediocru nu e suficient. Niciodată...