“Mananca repede pana nu se raceste!” imi spuneai punandu-mi
o farfurie cu piure de cartofi si ceva carne langa. “Mananca, tu, ca nu mai is
bune cand is reci!”. Si ma uitam la tine zambind si luam o imbucatura care ma
ardea pana in talpi. Deschideai televizorul la stiri si il dadeai asurzitor de
tare. Nu pierdeai nicio editie. Dupa care te grabeai la bucatarie si apoi apareai
cu o farfurioara cu mere taiate si decojite. Imi dadeai usor cu farfurioara in
cap si imi spuneai: “Astea pentru cine is?” Si ma milogeam de tine sa imi pui
merele in fata si sa nu ma mai chinui. Erai plin de glume si iti placea tare sa
te joci cu noi. Ne sunai si ne ziceai ca te-a gandit sa ne faci niste clatite.
Cele mai bune clatite din lume. Si mergeam la tine si mancam clatitele, iar pe
fundal se auzea “Vine Vaida pe la voi”. Si verile petrecute la Capus, cu sandwich-urile cu bucatele de salam si
cascaval perfect aranjate. Cum stateai in geam si te uitai dupa noi cand
plecam. Cand adormeai in fotoliu sau in scaun. Sau ma strigai de langa sura sa
iti duc o sticla de apa minerala din beci. Focurile din soba de care nu puteai
adormi seara. Sau cand ai strigat in statiune in Muntenegru de pe balcon: „Saveta,
o inceput Suleiman!” Sforaitul care se oprea pentru cateva secunde in mijlocul
noptii si care ne baga pe toti in boala. Dar cel mai dor o sa imi fie de
zambetul glumet si fericirea care ti se citea in ochi cand ne vedeai. Imi placea sa te pup pe chelie si sa iti spun „Nelutu meu”. Imi este si o sa imi fie foarte
dor de tine...
La inceput am fost unul. Ne completam perfect. Nu era necesar sa ne spunem "Te iubesc!". Puteam citi dragostea in ochii tai. Nu exageram cu nimic. Iubirea noastra era sarea si piperul vietii mele. Nimic nu ne putea separa. Tu zambeai, eu iti raspundeam cu un sarut. Simteai cand nu mergea ceva bine. Eram mereu langa tine. Puteai zice ca suntem facuti unul pentru altul. Ultimele saptamanii nu mai sunt la fel. Te sarut pe frunte, dar tu continui sa citesti din cartea ta. "Te iubesc! sunt deja doua cuvinte fara sens in viata noastra. Le folosim ca "Buna ziua!". Fiecare zambet e fara rost. Ne iubim si acum pentru ca asa a fost atunci. Dar cu ii pasa? Pasiunea noastra a devenit obisnuinta. Comunicam prin priviri, dar nu stim niciodata de vrem. Ne ascundem sentimentele. Daca nu mi-ai spune ca inca simti ceva pentru mine, as crede ca nu mai contez pentru tine. Ma linistesc stiind ca increderea e uneori chiar mai mare decat dragostea care ti-o port. Si chiar daca rel
Comentarii