Treceți la conținutul principal

Parfum de femeie.

Violonistul se juca usor pe corzi, iar pianul rasuna si el pe ritmurile lui Astor Piazzolla. Mi-a zis ca nu vine. Stateam langa o masa cu bauturi si vorbeam cu o doamna in varsta, sorbind din paharul cu vin rosu. Deodata, am zarit-o la capatul scarilor zambind. Buzele rosii ii incadrau dintii perfecti. Ochii ei caprui straluceau la fel ca parul ei negru care era prins intr-un coc lejer la baza gatului. Purta o rochie rosie ce ii sublinia talia. Cand am zarit-o mi-am scapat paharul din mana. Numai zgomotul ascutit al paharului spart m-a trezit la realitate. Si, da. Nu era un vis. A venit cu toate ca eu nu ma asteptam sa o vad. Mi-am cerut scuze doamnei cu care vorbeam si am mers sa vorbesc cu ea. Mi-a zambit timid si si-a cerut scuze ca nu m-a anuntat ca vine. Eram surprins de modul in care arata in continuare si am inceput sa ma fastacesc. I-am luat mana intr-a mea si i-am sarutat-o. Avea cele mai frumoase maini: degetele lungi si pielea atat de catifelata incat nu iti venea sa ii dai drumul. Si-a retras-o usor din stransoarea mea si mi-a furisat un zambet timid. Am luat-o de brat si am plimbat-o mandru prin toata incaperea pana la masa mea. Toti ceilalti barbati din sala au intors capul dupa ea. Ma simteam magulit ca am o asemenea femeie langa mine. Cand ne-am asezat la masa, orchestra a inceput sa interpreteze Libertango. Cuprins de frumusetea ei si de melodie am invitat-o la dans. S-a inrosit toata, insa nu m-a refuzat. Am luat-o din nou de mana si am dus-o in mijlocul camerei. Mi-am dus cealalta mana pe spatele ei si am tras-o mai aproape de mine. Mi-a inundat tot trupul cu mireasma ei. Si-a asezat si ea mana pe umarul meu si mi-a zambit din nou, insa nu mai era timida acum. Am pornit amandoi inspre dreapta cu pasi marunti. Ne-am oprit, iar ea a facut un cerc cu picorul drept in spate. Am invartit-o usor, iar rochia ei s-a deschis ca o floare, lasandu-i picioarele sa se miste in voie. Apoi am luat-o spre stanga. La final am lasat-o usor pe spate si am privit-o in ochi. Simteam cu se aprinde in mainile mele. Si-a lasat usor gatul pe spate, iar parfumul ei mi-a invadat toti porii. Ma innebunea cum dansa prin mintea mea mirosul ei pur si feminin. Am inchis ochii si am lasat ritmul sa ma poarte. Simteam cum danseaza in mine parfumul ei si o vedeam cu ochii mintii cum se unduieste. Am deschis ochii si am purtat dansul mai departe. Am invartit-o din nou, iar apoi am incolacit-o pe bratul meu si am lasat-o din nou pe spate. M-a patruns din nou tot ceea ce inseamna ea. Doream sa dansez cu ea la nesfarsit, insa orchestra a terminat melodia. Am mers cu ea inapoi la masa. Imi povestea cat de fascinata e de locul acesta sau nu. Nici eu nu sunt sigur. Eram prea ocupat sa ii studiez chipul. Zambea chiar si atunci vorbea, chiar si cand nu ma uitam la buzele ei. Stralucea toata. Era minunata si era langa mine. Am condus-o apoi pana acasa. Era atat de frumoasa in acea seara incat mi-a fost teama sa ii cer vreun sarut. Emana splendoare prin toti porii. Chiar si dupa ce m-am despartit de ea o simteam langa mine. Imi studiam mainile cu care am atins-o si ma gandeam cata onoare pot avea. O vedeam aievea schitandu-mi cate un zambet sau privindu-ma timida. Cel mai bine ii simteam pafumul care inca imi dansa tango in minte. Nu stiu daca muzica a fost devina sau parfumul de femeie... 

Comentarii

Maria Antoanela a spus…
Foarte interesant! Danseaza, se privesc si atat e destul. Exista o continuare sau poate un inceput?

Foarte interesant!
Roxx. a spus…
bia, mai uimeste-ne cu ceva nou. ce zici?:>

Postări populare de pe acest blog

Imitatie de dragoste.

 La inceput am fost unul. Ne completam perfect. Nu era necesar sa ne spunem "Te iubesc!". Puteam citi dragostea in ochii tai. Nu exageram cu nimic. Iubirea noastra era sarea si piperul vietii mele. Nimic nu ne putea separa. Tu zambeai, eu iti raspundeam cu un sarut. Simteai cand nu mergea ceva bine. Eram mereu langa tine. Puteai zice ca suntem facuti unul pentru altul.  Ultimele saptamanii nu mai sunt la fel. Te sarut pe frunte, dar tu continui sa citesti din cartea ta. "Te iubesc! sunt deja doua cuvinte fara sens in viata noastra. Le folosim ca "Buna ziua!". Fiecare zambet e fara rost. Ne iubim si acum pentru ca asa a fost atunci. Dar cu ii pasa? Pasiunea noastra a devenit obisnuinta.  Comunicam prin priviri, dar nu stim niciodata de vrem. Ne ascundem sentimentele. Daca nu mi-ai spune ca inca simti ceva pentru mine, as crede ca nu mai contez pentru tine. Ma linistesc stiind ca increderea e uneori chiar mai mare decat dragostea care ti-o port. Si chiar daca rel

Cum sa iti rupi oasele!

Suna foarte ciudat, dar adevarat. Ma gandeam sa abordez un subiect la care sunt as. Nu imi place sa imi rup oasele, dar reusesc sa o fac mereu in moduri fabuloase.  Era anul 2008, final de clasa VIII-a, inceputul vacantei. Mi-am facut o gramada de planuri si aveam o gramada de idei pentru vacanta. Am reusit insa sa o fac lata. Nici nu a inceput bine vacanta, ca numa vad ca mi se umfla incheietura mainii stangi. Super! Am facut-o si pe asta! Am mers la doctor, mi-am facut o radiografie, tot tacamu'. Diagnosticul: fractura prin tasare. "Uau, ce tare is!" mi-am zis in gand. Nu am fost de loc tare! Doar mi-am fracturat osu' ca si copiii de 4 ani si nu oricum. Mi-am rupt mana in SOMN!!! Recomandarea doctorului a fost: atela gipsata pentru 3 saptamani. Indura Bianca mama draga calduri nefaste cu mana in gips. Am plecat in ceva tabara intre timp, tabara la munte, cu trasee complicate, chestii de astea. Ce se hotaraste domnisoara Bianca sa faca? Se catara ea pe stanci, cu man

Slalom printre sentimente

  Se nasc în mine idei și mor la fel de creativ cum au apărut. Sar de pe girusuri și se aruncă în abisul gândurilor. Le mai simt trecând prin vene uneori, umflându-mi tâmplele. Îmi derulează spoturi publicitare pe fundul craniului și le dau skip din obișnuință. Am intrat într-o stare de amorțeală emoțională. Prea puține lucruri mai trezesc ceva în mine. Am învățat să îmi înghit sentimentele, iar acum am devenit imună la ele. Simt din ce în ce mai puțin, așa cum se așteaptă toți să o faci. E masca mea diurnă, de nepăsătoare, care face slalom printre sentimente. Nu mă atinge nimic. Doar noaptea, care mă dezbracă de scut. Mă aruncă într-un vârtej din care nu mai am scăpare. Toate emoțiile reprimate mi se lovesc de cutia craniană și pornesc artificii la fiecare sinapsă. Mă arde neputința de a trăi peste zi. Noaptea mă regăsesc, sunt vie. Și atunci plâng de bucurie că nu am uitat să fiu.