Sta la stop zambind nonsalant. E chipes. Are ochii caprui si parul usor ravasit, castaniu. Cauta cu privirea pe strada, pierzandu-se in orizont. Isi ridica bratul cu gesturi atente. Trage maneca camasii galbene si se uita la ceas. Bate cu varful piciorului un ritm sfredelitor. Doua femei trec pe langa banuindu-l. Le surade trufas si traverseaza. Se aseaza la o masa. Face un semn unui chelner tanar. Cere un cocktail cu vodka si o apa plata. Isi plimba ochii ca un girofar printre mesele acelea. Observa o tanara roscata. O priveste insistent parca incercand sa o introduca intr-un joc nebun. Ridica mana, iar chelnerul apare la masa. Ii da un bilet si ii arata femeia. In cateva secunde, roscata se asaza alaturi de barbat. Incepe o conversatie banala despre puterea barbatului in societatea contemporana. Povesteste despre femeile pe care le-a cucerit la viata sa si despre modul in care le-a lasat. Se lasa tradat de niste cuvinte vulgare, iar femeia se ridica de la masa. Ii adreseaza in continuare fraze injositoare si lasa o bancnota de 50 de lei si pleaca. E prea obosit sa isi mai incerce norocul azi. Roscata aceea i-a terminat toate ideile. Se urca in jeep-ul sau si porneste pe strazile orasului. Oricum femeile nu merita niciun efort. E prea barbat pentru ele!
Se nasc în mine idei și mor la fel de creativ cum au apărut. Sar de pe girusuri și se aruncă în abisul gândurilor. Le mai simt trecând prin vene uneori, umflându-mi tâmplele. Îmi derulează spoturi publicitare pe fundul craniului și le dau skip din obișnuință. Am intrat într-o stare de amorțeală emoțională. Prea puține lucruri mai trezesc ceva în mine. Am învățat să îmi înghit sentimentele, iar acum am devenit imună la ele. Simt din ce în ce mai puțin, așa cum se așteaptă toți să o faci. E masca mea diurnă, de nepăsătoare, care face slalom printre sentimente. Nu mă atinge nimic. Doar noaptea, care mă dezbracă de scut. Mă aruncă într-un vârtej din care nu mai am scăpare. Toate emoțiile reprimate mi se lovesc de cutia craniană și pornesc artificii la fiecare sinapsă. Mă arde neputința de a trăi peste zi. Noaptea mă regăsesc, sunt vie. Și atunci plâng de bucurie că nu am uitat să fiu.
Comentarii