Nici nu știu cum ai pătruns în cutia mea craniană Te-ai folosit de toate căile de care ai putut. Mi te-ai întipărit pe retină și te-ai scurs prin canalul optic și fosa orbitară superioară. Ai plutit prin meatul acustic extern și mi-ai spart timpanul. Apoi te-ai răsucit prin cohlee și te-ai dus pe meatul acustic intern. Mi te-ai înfipt prin lama ciuruită a etmoidului direct în cortexul prefrontal. Te-am tras în piept și mi-ai devenit oxigen, gata să îmi hrănești fiecare gând. Și ai pătruns în cutia mea craniană și te-ai hotărât să pui stăpânire pe ea. Mi-ai călcat toate circumvoluțiunile în picioare și mi-ai adâncit scizurile cu pașii tăi apăsați. Ai luat jumătate din centrul Broca și l-ai pus în cealaltă emisferă, ca să te poți amuza cum mă bâlbâi de fiecare dată când te văd. Mi-ai pictat lobul occipital numai în imagini cu tine, ca să te vâd peste tot și în oricine. Mi-ai umplut hipocampul cu parfumul tău. Căile piramidale și extrapiramidale le-ai încâlcit și nu mai știu nici să pășesc ca înainte. Termostatul din hipotalamus l-ai dereglat, căci îmi ard obrajii non stop. Ai umblat și prin trunchiul cerebral și mi-ai făcut inima să bată mai tare și respirația mai alertă. Mi-ai reorganizat sinapsele după bunul plac. Ai pătruns și în cerebel și m-ai făcut să tremur și să îmi pierd echilibrul. Mi-ai strigat prin lobii temporali numele tău. Buzele Homunculusului senzitiv se înroșesc de fiecare dată când mă săruți. Și când ai obosit, te-ai tolănit între cele două emisfere, întins pe corpul calos de unde stai și privești bolta calotei craniene pe care mi-ai pictat numai stele.
Nici cel mai bun neurochirurg din lume nu te-ar putea scoate din capul meu. Ai devenit noul meu centru vital și aș muri instant în lipsa ta. Și nimeni nu vrea cazuri de malpraxis din dragoste...
Comentarii