Amprentele gandurilor mele

Traim toti ascunsi sub prejudecatiile unei lumi nebune. Ne-au inghitit tehnologia si resentimentele. Suntem incoltiti de dorinta de putere. Si totusi in viata nu ai facut nimic daca nu ai simtit macar o data atingerea subtila a dragostei. Iubiti cu totii cuvantul noi , deoarece in ele traieste dragostea, pasiunea, sunteti doar doi. Fiecare sarut, atingere, Te iubesc! , iti innebuneste celulele, iti schimbam ritmul inimii, iti taie respiratia. Si ce daca ei nu se iubesc ca voi? Voi sunteti doi, sunteti noi . Toate suntem geishele vreunei inimii, artistele unei povesti de dragoste. Traim atunci, acum si apoi in ode al dragostei care nu se sting doar atunci cand noi devine iar tu si eu . Ploaia se scurge prin venele voastre, topindu-va amintirile: prima imbratisare, primul "Te Iubesc!", primul sarut. Sunteti doi .

Suntem cu totii inspirati de lumea intreaga. Imprumutam gesturile, cuvintele, tinuta. Insa exista ceva ce nu putem imprumuta de la nimeni: zambetul . Zambetul fiecaruia e unic. E intruchiparea bucuriei, dragostei. E tot ceea ce aarlti nu vor putea lua vreodata de la noi. Dintele ciobit sau aparatul dentar, strunga sau dintii incalecati, toate sunt perfecte atunci cand zambesti. Surasul ascunde tristetea, sustrage din noi supararile, problemele, triseaza in jocul vietii, inoada destine. Fericirea si iubirea sunt sentimentele perfecte care salasluiesc inauntrul nostru si care nu pot iesi din noi, decat atunci cand zambesti. Zambetul naste sperante!

Cat mi-e de greu sa spun adio. Trebuie sa recunoastem ca povestea noastra este scrum. A fost o tigara care se imprastia pe drum. Eu eram tutunul, tu erai invelisul meu, iar cei din jur erau scanteia care ne ardeau fiecare sentiment. Pretutindeni te vedeam doar pe tine. Ce vedeai tu nu stiu. Poate o vedeai pe ea in mine sau pe mine in ea. Ea tragea scanteia mai aproape de final. Vroia sa ne topim. Sa ardem si ultima farama de iubire. Nu am sa spun da a doua oara. Am sa las totul sa se imprastie in mintea noastra.