Amprentele gandurilor mele

Jaluzelele ma tradeaza si lasa primele raze ale diminetii sa se joace printre genele mele. Duc instinctiv mainile la ochi pentru a-i ajuta sa se deschida. M-am intors inspre el, dar somnul lui nu a fost afectat de lumina palida. M-am asezat pe marginea patului si m-am intins. Am atins cu varful degetelor parchetul rece si m-am ridicat sa plec la bucatarie. Camasa de noapte improvizata dintr-un tricou de-al lui de abia imi ajunge pana la jumatatea coapselor, dar cu toate acestea e cea mai calduroasa pijama. Sunt ciufulita, cu fata brazdata de cute fine lasate de perna. Ma intorc din nou spre el si simt cum ritmul inimii mi se schimba. E singurul care imi face inima sa bata mai tare si mai incet in acelasi timp. Ma duc in bucatarie sa pregatesc cafeaua si micul dejun. Am pus ibricul pe foc, iar atunci am simtit bratul lui in jurul meu si un sarut pe frunte. L-am privit in ochi si i-am soptit un "Buna dimineata!". Si el e ciufulit si cu ochii mici de somn. Simt din nou cum pulsu...

Violonistul se juca usor pe corzi, iar pianul rasuna si el pe ritmurile lui Astor Piazzolla. Mi-a zis ca nu vine. Stateam langa o masa cu bauturi si vorbeam cu o doamna in varsta, sorbind din paharul cu vin rosu. Deodata, am zarit-o la capatul scarilor zambind. Buzele rosii ii incadrau dintii perfecti. Ochii ei caprui straluceau la fel ca parul ei negru care era prins intr-un coc lejer la baza gatului. Purta o rochie rosie ce ii sublinia talia. Cand am zarit-o mi-am scapat paharul din mana. Numai zgomotul ascutit al paharului spart m-a trezit la realitate. Si, da. Nu era un vis. A venit cu toate ca eu nu ma asteptam sa o vad. Mi-am cerut scuze doamnei cu care vorbeam si am mers sa vorbesc cu ea. Mi-a zambit timid si si-a cerut scuze ca nu m-a anuntat ca vine. Eram surprins de modul in care arata in continuare si am inceput sa ma fastacesc. I-am luat mana intr-a mea si i-am sarutat-o. Avea cele mai frumoase maini: degetele lungi si pielea atat de catifelata incat nu iti venea sa ii dai ...

Filmul a inceput de cincisprezece minute, dar personajele principale nu sunt prezente. Ea sta si asteapta in fata cinematografului si spera ca poate va veni. Plimba telefonul dintr-o mana intr-alta. A gresit din nou. A ales persoana gresita. E deja a treia oara cand greseste baiatul. Nu mai suporta asteptarea si o suna pe Anda, prietena sa cea mai buna. -Alo! Buna! incerca sa spuna printre suspine. -Uooou! Stai putin... Nu trebuia sa fii la film cu Luca? -A facut-o din nou. M-a uitat... -Nu se poate. Ticalosul! spuse nervoasa Anda. Vin la tine! Unde esti? -Nu iti fa probleme. Am sa merg acasa. -Asta nu e o problema? Asta e de-a dreptul o urgenta, Maria. -Bine. Sunt in fata la cinema. Anda a plecat cat de repede a putut. A luat primul taxi. A lasat-o in fata cinematografului. Maria statea pe o banca cu biletele in mana. Lacrimile ii curgeau siroaie. Anda a luat-o de mana si a dus-o la taxi. Au plecat amandoua la Anda acasa. -Un ceai? o intreba Anda. -Da. Cu lamaie si miere, te rog. -Tre...

Catre cel suferind, Cu toate ca nu mai vrei sa auzi de mine, mai am sa iti spun multe. In primul rand imi pare rau, dar asta nu iarta nimic. Ma doare indiferenta ta si maniera in care abordezi tot ce a fost. Ai fost victima unei iubiri de vara a carei calau am fost eu. Cu toate acestea, eu sunt sigura ca undeva in adancul tau mai simti si tu ceva. Inca mai vad aievea privirea ta atat de calda si zambetul tau jucaus. Mi-au spus multi ca dupa ce ne-am luat adio, le-ai lasat la mine. E tot ce a mai ramas si doua poze care ma ineaca in amintiri. Imi ascund sentimentele in orice ma duce cu gandul departe de tine. Deschid o carte, dar parca acolo esti descris tu. Orice as face te observ mereu in vorbe, gesturi, imagini, chiar daca nu au nicio legatura cu tine. M-ai otravit cu sentimente. Ma trezesc din letargie si realizez cat de mult am gresit. E atat de pustiu totul si fara niciun sens. Mi-as dori sa nu ma fi trezit nimeni din acest vis, dar din pacate am facut-o tocmai eu. Si regret... Te...

Doare sa iubesti? Ce e prea mult nu e bun niciodata. Ce dureaza prea mult lasa rani adanci in suflet. Ceea ce nu e impartasit ineaca fericirea. Si totusi, doare iubirea? Da! Nimic nu doare mai mult decat dragostea. E singurul sentiment care poate sa umbreasca viata. Atunci cand iubesti prea mult nu faci decat sa faci loc pentru mai multa durere. Atunci cand dragostea dureaza prea mult amintirile sunt tot mai frumoase, iar sufletul nu va mai putea de dorul lor. Atunci cand cel iubit nu iti impartaseste sentimentul simti cum lumea se scufunda sub picioarele tale si totul merge prost. Merita sa iubesti oare?

Ce ciudat mi se pare. Ce mi se pare ciudat nici eu nu stiu, dar simt totusi ca ceva nu e la locul lui acolo in sufletul meu. A trecut o gramada de timp de cand locuiesc numai cu mami si cu sora mea, 8 ani buni chiar. Si nu ma mai mira nimic acum, totul e normal: sa vina tati cand are timp sa ne vada, sa ma agat de acele 4-5 ore cat sta cu noi, sa zambesc mecanic, sa spun "multumesc!" fara sa stiu pentru ce i-as multumi. Cu siguranta nu sunt singura pe Pamant? Nu! Spun nu cu incredere. Cred cele 2 persoane care m-au sustinut mereu: mami si sora mea. Si mai cred in dorintele care se vor implini intr-o zi. Lumea asta e plina de rele, dar de ce sa nu vedem si putinul acela bun? Si da, iubesc! Si poate el nu observa, dar eu stiu ca tin la el. Cred in dragostea pe care i-o port, cred in el si in mine! CRED!

Suntem cu totii inspirati de lumea intreaga. Imprumutam gesturile, cuvintele, tinuta. Insa exista ceva ce nu putem imprumuta de la nimeni: zambetul . Zambetul fiecaruia e unic. E intruchiparea bucuriei, dragostei. E tot ceea ce aarlti nu vor putea lua vreodata de la noi. Dintele ciobit sau aparatul dentar, strunga sau dintii incalecati, toate sunt perfecte atunci cand zambesti. Surasul ascunde tristetea, sustrage din noi supararile, problemele, triseaza in jocul vietii, inoada destine. Fericirea si iubirea sunt sentimentele perfecte care salasluiesc inauntrul nostru si care nu pot iesi din noi, decat atunci cand zambesti. Zambetul naste sperante!

Imi amintesc cu greu clipa in care l-am cunoscut, dar totusi reusesc sa il vad printre cuvintele romantice pe care le spunea. Era inalt, slab si mereu foarte bine imbracat. N-am sa uit niciodata parfumul sau barbatesc care se juca prin simturile mele si paltonul lung, bleumarin. Eram ca doi visatori. Ne iubeam si traiam fiecare sentiment pana il epuizam. Nu eram perfecti, dar impreuna completam acel cerc. Eu eram micuta si slaba, satena cu ochii verzi si trasaturi frumoase de rusoaica, dar timpul si-a lasat amprenta asupra frumusetii mele. El era brunet si avea ochii caprui. Nasul mare ii izvora usor din frunte si cobora usor spre santul de deasupra buzelor. Imi pierdeam mereu manuta mea cea mica si firava in a lui. Era un adevarat francez. Camera lui era plina de carti invelite in piele, iar pe biroul sau gaseam mereu vrafuri de foi scrise. Era pasionat de limbi, mai ales de rusa. Imi scria mereu poezii de dragoste intr-o rusa perfecta care se terminau mereu cu: "Tanyei mele, pen...

Era soare... Eram amandoi... Poate ca nu ne interesa ce ziceau ei... Ce prostie! Amandoi ne-am pierdut timpul cautand ceva ce nu aveam. Nu stiu nici acuma daca eram eu sau erai tu. Poate erau dorintele unei iubiri imposibile prea arzatoare.  Degeaba incerc sa gasesc o explicatie acum. Te-am cunoscut atunci! Ne-am placut sau cel putin eu... Si acum stiu cum am gresit: te-am crezut! Cred si acum ca nu ma pot satura de acele cuvinte fara sens care ni le sopteam. Le spuneam de dragul de a le spune. Si totusi ceva a fost... Ceva care acum nu mai are rost!