Amprentele gandurilor mele

Un nou inceput. 8 ianuarie 2010. M-am trezit destul de tarziu, cu toate ca trebuia sa fiu la scoala de mult timp. Mi-am permis sa ma intind si eu putin in pat. Simteam niste emotii ciudate, dar nu unice. Wow. Am implinit 16 ani si am slabit 3 kilograme. Mare realizare! Inca un sac de amintiri atarna de fiinta mea acum. O sa am ce sa le povestesc nepotilor. A fost un an bun si nebun. Ma astept la mult mai mult de la anul 2010. In fine... Pana la urma m-am pregatit sa plec si eu la scoala. Urma o zi extra: teza la romana. Aveam o senzatie ciudata in stomac si nu era numai datorita faptului ca nu mai mancam. Nici indragostita nu eram. N-ai cu cine! M-am urcat in lift si imi venea efectiv sa plang. Mi-am bagat castile in urechi si m-am simtit mult mai bine. Cat de bine poate sa faca o melodie. Trebuie doar sa vina la momentul potrivit. Dupa ce am ascultat melodia Happy de la Leona Lewis m-am simtit alt om. Am uitat de tot. Nu ma mai interesa de teza la romana, de oamenii care treceau pe la...

E pura nebunie. Ma trezesc nauca si totul e gol. Imi simt fiecare os crescand infint. Probabil e un hazard mai mare decat ma asteptam sa fie. E o zi magica. Aerul miroase a viata, iar pamantul zboara mai lent. Simt fiecare inspiratie si mi-o intiparesc adanc in minte. Vreau sa imi aduc aminte inclusiv pulsul care imi largeste incetul cu incetul fiecare vena. Sunt zambete fara nicio noima peste tot. Utopicul e defapt real in aceasta zi. Eu ma schimb, si totusi sunt aceeasi. Fiecare celula imi imbatraneste. Depasesc granite de neinchipuit si trec intr-un final de linia de sosire. Azi sunt o invingatoare. Sunt o invingatoare pentru toate clipele care au incercat sa se opuna castigului meu, dar care acum stau si aplauda undeva in mintea mea. E frumos. E unic. E ziua mea.