E pura nebunie. Ma trezesc nauca si totul e gol. Imi simt fiecare os crescand infint. Probabil e un hazard mai mare decat ma asteptam sa fie. E o zi magica. Aerul miroase a viata, iar pamantul zboara mai lent. Simt fiecare inspiratie si mi-o intiparesc adanc in minte. Vreau sa imi aduc aminte inclusiv pulsul care imi largeste incetul cu incetul fiecare vena. Sunt zambete fara nicio noima peste tot. Utopicul e defapt real in aceasta zi. Eu ma schimb, si totusi sunt aceeasi. Fiecare celula imi imbatraneste. Depasesc granite de neinchipuit si trec intr-un final de linia de sosire. Azi sunt o invingatoare. Sunt o invingatoare pentru toate clipele care au incercat sa se opuna castigului meu, dar care acum stau si aplauda undeva in mintea mea. E frumos. E unic. E ziua mea.
Suna foarte ciudat, dar adevarat. Ma gandeam sa abordez un subiect la care sunt as. Nu imi place sa imi rup oasele, dar reusesc sa o fac mereu in moduri fabuloase. Era anul 2008, final de clasa VIII-a, inceputul vacantei. Mi-am facut o gramada de planuri si aveam o gramada de idei pentru vacanta. Am reusit insa sa o fac lata. Nici nu a inceput bine vacanta, ca numa vad ca mi se umfla incheietura mainii stangi. Super! Am facut-o si pe asta! Am mers la doctor, mi-am facut o radiografie, tot tacamu'. Diagnosticul: fractura prin tasare. "Uau, ce tare is!" mi-am zis in gand. Nu am fost de loc tare! Doar mi-am fracturat osu' ca si copiii de 4 ani si nu oricum. Mi-am rupt mana in SOMN!!! Recomandarea doctorului a fost: atela gipsata pentru 3 saptamani. Indura Bianca mama draga calduri nefaste cu mana in gips. Am plecat in ceva tabara intre timp, tabara la munte, cu trasee complicate, chestii de astea. Ce se hotaraste domnisoara Bianca sa faca? Se catara ea pe stanci, cu man...
Comentarii