Treceți la conținutul principal

16 ani.

Un nou inceput.


8 ianuarie 2010. M-am trezit destul de tarziu, cu toate ca trebuia sa fiu la scoala de mult timp. Mi-am permis sa ma intind si eu putin in pat. Simteam niste emotii ciudate, dar nu unice. Wow. Am implinit 16 ani si am slabit 3 kilograme. Mare realizare! Inca un sac de amintiri atarna de fiinta mea acum. O sa am ce sa le povestesc nepotilor. A fost un an bun si nebun. Ma astept la mult mai mult de la anul 2010. In fine... Pana la urma m-am pregatit sa plec si eu la scoala. Urma o zi extra: teza la romana. Aveam o senzatie ciudata in stomac si nu era numai datorita faptului ca nu mai mancam. Nici indragostita nu eram. N-ai cu cine! M-am urcat in lift si imi venea efectiv sa plang. Mi-am bagat castile in urechi si m-am simtit mult mai bine. Cat de bine poate sa faca o melodie. Trebuie doar sa vina la momentul potrivit. Dupa ce am ascultat melodia Happy de la Leona Lewis m-am simtit alt om. Am uitat de tot. Nu ma mai interesa de teza la romana, de oamenii care treceau pe langa mine pe strada. La scoala am debordat de fericire. Va multumesc ca ati fost langa mine! Am avut o zi de nastere superba, cu toate ca nu am petrecut si nu am facut dezmat. Am simtit ca ceva se schimba, ca se schimba in bine. Se spune ca daca ai un inceput bun asa va fi si pe parcurs. Mizez pe aceste vorbe. Anul acesta voi face astfel incat sa fiu fericita chiar daca doare. Am sa traiesc totul la maxim.

Va multumesc tuturor celor care v-ati adus aminte de mine si mi-ati urat toate cele bune.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Imitatie de dragoste.

 La inceput am fost unul. Ne completam perfect. Nu era necesar sa ne spunem "Te iubesc!". Puteam citi dragostea in ochii tai. Nu exageram cu nimic. Iubirea noastra era sarea si piperul vietii mele. Nimic nu ne putea separa. Tu zambeai, eu iti raspundeam cu un sarut. Simteai cand nu mergea ceva bine. Eram mereu langa tine. Puteai zice ca suntem facuti unul pentru altul.  Ultimele saptamanii nu mai sunt la fel. Te sarut pe frunte, dar tu continui sa citesti din cartea ta. "Te iubesc! sunt deja doua cuvinte fara sens in viata noastra. Le folosim ca "Buna ziua!". Fiecare zambet e fara rost. Ne iubim si acum pentru ca asa a fost atunci. Dar cu ii pasa? Pasiunea noastra a devenit obisnuinta.  Comunicam prin priviri, dar nu stim niciodata de vrem. Ne ascundem sentimentele. Daca nu mi-ai spune ca inca simti ceva pentru mine, as crede ca nu mai contez pentru tine. Ma linistesc stiind ca increderea e uneori chiar mai mare decat dragostea care ti-o port. Si chiar daca rel

Cum sa iti rupi oasele!

Suna foarte ciudat, dar adevarat. Ma gandeam sa abordez un subiect la care sunt as. Nu imi place sa imi rup oasele, dar reusesc sa o fac mereu in moduri fabuloase.  Era anul 2008, final de clasa VIII-a, inceputul vacantei. Mi-am facut o gramada de planuri si aveam o gramada de idei pentru vacanta. Am reusit insa sa o fac lata. Nici nu a inceput bine vacanta, ca numa vad ca mi se umfla incheietura mainii stangi. Super! Am facut-o si pe asta! Am mers la doctor, mi-am facut o radiografie, tot tacamu'. Diagnosticul: fractura prin tasare. "Uau, ce tare is!" mi-am zis in gand. Nu am fost de loc tare! Doar mi-am fracturat osu' ca si copiii de 4 ani si nu oricum. Mi-am rupt mana in SOMN!!! Recomandarea doctorului a fost: atela gipsata pentru 3 saptamani. Indura Bianca mama draga calduri nefaste cu mana in gips. Am plecat in ceva tabara intre timp, tabara la munte, cu trasee complicate, chestii de astea. Ce se hotaraste domnisoara Bianca sa faca? Se catara ea pe stanci, cu man

Slalom printre sentimente

  Se nasc în mine idei și mor la fel de creativ cum au apărut. Sar de pe girusuri și se aruncă în abisul gândurilor. Le mai simt trecând prin vene uneori, umflându-mi tâmplele. Îmi derulează spoturi publicitare pe fundul craniului și le dau skip din obișnuință. Am intrat într-o stare de amorțeală emoțională. Prea puține lucruri mai trezesc ceva în mine. Am învățat să îmi înghit sentimentele, iar acum am devenit imună la ele. Simt din ce în ce mai puțin, așa cum se așteaptă toți să o faci. E masca mea diurnă, de nepăsătoare, care face slalom printre sentimente. Nu mă atinge nimic. Doar noaptea, care mă dezbracă de scut. Mă aruncă într-un vârtej din care nu mai am scăpare. Toate emoțiile reprimate mi se lovesc de cutia craniană și pornesc artificii la fiecare sinapsă. Mă arde neputința de a trăi peste zi. Noaptea mă regăsesc, sunt vie. Și atunci plâng de bucurie că nu am uitat să fiu.