Ganduri de dor

“Mananca repede pana nu se raceste!” imi spuneai punandu-mi o farfurie cu piure de cartofi si ceva carne langa. “Mananca, tu, ca nu mai is bune cand is reci!”. Si ma uitam la tine zambind si luam o imbucatura care ma ardea pana in talpi. Deschideai televizorul la stiri si il dadeai asurzitor de tare. Nu pierdeai nicio editie. Dupa care te grabeai la bucatarie si apoi apareai cu o farfurioara cu mere taiate si decojite. Imi dadeai usor cu farfurioara in cap si imi spuneai: “Astea pentru cine is?” Si ma milogeam de tine sa imi pui merele in fata si sa nu ma mai chinui. Erai plin de glume si iti placea tare sa te joci cu noi. Ne sunai si ne ziceai ca te-a gandit sa ne faci niste clatite. Cele mai bune clatite din lume. Si mergeam la tine si mancam clatitele, iar pe fundal se auzea “Vine Vaida pe la voi”. Si verile petrecute la Capus, cu sandwich-urile cu bucatele de salam si cascaval perfect aranjate. Cum stateai in geam si te uitai dupa noi cand plecam. Cand adormeai in fotoliu sau in scaun. Sau ma strigai de langa sura sa iti duc o sticla de apa minerala din beci. Focurile din soba de care nu puteai adormi seara. Sau cand ai strigat in statiune in Muntenegru de pe balcon: „Saveta, o inceput Suleiman!” Sforaitul care se oprea pentru cateva secunde in mijlocul noptii si care ne baga pe toti in boala. Dar cel mai dor o sa imi fie de zambetul glumet si fericirea care ti se citea in ochi cand ne vedeai. Imi placea sa te pup pe chelie si sa iti spun „Nelutu meu”. Imi este si o sa imi fie foarte dor de tine...