Treceți la conținutul principal

Creație

Simți cum se aprinde ușor în mintea ta. Cei doi neuroni alăturați caută să anime scânteia unei idei. Sodiu. Potasiu. Plus. Minus. Până la urmă se conving reciproc să nu mai scoată atâta fum și să dea drumul focului. Îi antrenează și pe neuronii din jur. Se strâng toți în jurul focului și îl întețesc cu câte un potențial. Mintea ta se înfierbântă complet de la această idee. Ți se citește în ochi flacăra vie a creației. Presiunea ideatică pune stăpânire pe tot capul tău. Nu mai e loc sub calota craniană de atâtea idei. Calea până la gură e cea mai scurtă. Ai putea să le verbalizezi, dar s-ar volatiliza ca fumul pe hornul unei case. Lași să îți curgă focul pe șira spinării în jos. Tot trupul îți e sub controlul unei idei. Trebuie să ajungă pe foaie. Începi să simți cum îți curge foc prin nervii mâinilor. Tremuri din cauza emoției creatoare. Te stăpânești cu greu, pentru că nu vrei ca totul să se transforme într-o fibrilație de litere presărate pe hârtie. Degetele de la mâini îți strălucesc, la fel ca tot corpul. E de la focul de idei ce îți mistuie mintea. Toată lumina din interior vrea să iasă afară. Rând după rând se umple de litere și cuvinte. Energia ia o formă aproape palpabilă. Simți cum începi, încetul cu încetul, să te descarci. Focul moare cu fiecare cuvânt întins pe foaie. Ai epuizat de la toate ideile care ți-au ars fiecare părticică din trup. Tu ești doar o bucată de cărbune ce a murdărit o foaie, sleit de toată creația. Dar ești gata să îți recapeți învelișul de carne și piele sub care să pornească un alt foc. Gata! Acum toată energia ta e cuvânt. Poți să faci lumină cu ea în mintea și sufletul altuia.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum sa iti rupi oasele!

Suna foarte ciudat, dar adevarat. Ma gandeam sa abordez un subiect la care sunt as. Nu imi place sa imi rup oasele, dar reusesc sa o fac mereu in moduri fabuloase.  Era anul 2008, final de clasa VIII-a, inceputul vacantei. Mi-am facut o gramada de planuri si aveam o gramada de idei pentru vacanta. Am reusit insa sa o fac lata. Nici nu a inceput bine vacanta, ca numa vad ca mi se umfla incheietura mainii stangi. Super! Am facut-o si pe asta! Am mers la doctor, mi-am facut o radiografie, tot tacamu'. Diagnosticul: fractura prin tasare. "Uau, ce tare is!" mi-am zis in gand. Nu am fost de loc tare! Doar mi-am fracturat osu' ca si copiii de 4 ani si nu oricum. Mi-am rupt mana in SOMN!!! Recomandarea doctorului a fost: atela gipsata pentru 3 saptamani. Indura Bianca mama draga calduri nefaste cu mana in gips. Am plecat in ceva tabara intre timp, tabara la munte, cu trasee complicate, chestii de astea. Ce se hotaraste domnisoara Bianca sa faca? Se catara ea pe stanci, cu man...

Vreau sa vina vara.

Nu iubesc anotimpul acesta deloc. Nu imi place nimic la el. Poate doar cadourile si ziua mea de nastere. Nu are nimic spectaculos, numai niste fulgi de zapada care se topesc orice ar fi.  Nu mai suport hainele groase, cizmele, manusile, nimic din toate astea. Totul e prea nostalgic si aiurea. Nu poti zambi pe strada caci iti ingheata obrajii si ramai cu un ranjet tamp. Nu poti plange caci iti va fi frig apoi. Imi place doar sa simt sarutul fulgilor. In rest nimic nu e frumos la anotimpul acesta. Abia astept sa se dezmorteasca totul imprejur. Mi-e dor de greselile pe care le fac vara fara sa vreau. Mi-e dor de sunetul valurilor care se sparg de tarm. Mi-e dor de sandalele inalte si rochita alba. Mi-e dor de bronzul aramiu. Mi-e dor de noptile nedormite si de flirturile nevinovate. Mi-e dor de dupa-amiezile in care dormeam la umbram pomilor din gradina in hamac. Mi-e dor de cartile de dragoste dupa care plangeam 2 zile. Mi-e dor de tarile straine care sunt pline de baieti draguti. Mi-e d...

I want to break free!

Îmi este atât de frică de viața spre care mă îndrept. De monotonia care se așterne încet peste anii ce vor veni. Mă înfior cu gândul la aceeași rutină zilnică, gri, continuă. Ca un hamster ce aleargă în continuu pe aceeași roată, în aceeași cușcă și care nu ajunge nicăieri. Vreau să sar din caruselul acesta. Mi se face greață, gândidu-mă la toate ciclurile zilnice, lunare, anuale prin care voi trece. Mi-e frică de lipsa de palpitant. Vreau să sară artificii în jurul meu, să apară stropi de culoare brusc în peisajul fad al rutinei. Azi vreau să fiu aici și mâine acolo. Să îmi pierd capul în lucruri și idei noi. Nu vreau să fiu doar un alt dinte al unei mașinării care se învârt constant, în același ritm, prin aceleași locuri. I want to break free!