O caldura interna imi proteja trupul fraged. Ma hraneam cu dragoste, pana ce o forta necunoscuta m-a aruncat in bratele lumii. 8 ianuarie 1994. Ora 6 A.M. Niste maini sterilizate m-au cuprins, iar apoi o fata ascunsa m-a examinat atent. Era alb, dar nu era ingerul meu. Ingerul meu este acea persoana care atunci cand m-a tinut prima oara in brate mi-a linstit sufletul zbuciumat de lumea plina de pacat. Si acesta a fost doar inceputul...
La inceput am fost unul. Ne completam perfect. Nu era necesar sa ne spunem "Te iubesc!". Puteam citi dragostea in ochii tai. Nu exageram cu nimic. Iubirea noastra era sarea si piperul vietii mele. Nimic nu ne putea separa. Tu zambeai, eu iti raspundeam cu un sarut. Simteai cand nu mergea ceva bine. Eram mereu langa tine. Puteai zice ca suntem facuti unul pentru altul. Ultimele saptamanii nu mai sunt la fel. Te sarut pe frunte, dar tu continui sa citesti din cartea ta. "Te iubesc! sunt deja doua cuvinte fara sens in viata noastra. Le folosim ca "Buna ziua!". Fiecare zambet e fara rost. Ne iubim si acum pentru ca asa a fost atunci. Dar cu ii pasa? Pasiunea noastra a devenit obisnuinta. Comunicam prin priviri, dar nu stim niciodata de vrem. Ne ascundem sentimentele. Daca nu mi-ai spune ca inca simti ceva pentru mine, as crede ca nu mai contez pentru tine. Ma linistesc stiind ca increderea e uneori chiar mai mare decat dragostea care ti-o port. Si chiar daca rel
Comentarii