Amprentele gandurilor mele

Sta la stop zambind nonsalant. E chipes. Are ochii caprui si parul usor ravasit, castaniu. Cauta cu privirea pe strada, pierzandu-se in orizont. Isi ridica bratul cu gesturi atente. Trage maneca camasii galbene si se uita la ceas. Bate cu varful piciorului un ritm sfredelitor. Doua femei trec pe langa banuindu-l. Le surade trufas si traverseaza. Se aseaza la o masa. Face un semn unui chelner tanar. Cere un cocktail cu vodka si o apa plata. Isi plimba ochii ca un girofar printre mesele acelea. Observa o tanara roscata. O priveste insistent parca incercand sa o introduca intr-un joc nebun. Ridica mana, iar chelnerul apare la masa. Ii da un bilet si ii arata femeia. In cateva secunde, roscata se asaza alaturi de barbat. Incepe o conversatie banala despre puterea barbatului in societatea contemporana. Povesteste despre femeile pe care le-a cucerit la viata sa si despre modul in care le-a lasat. Se lasa tradat de niste cuvinte vulgare, iar femeia se ridica de la masa. Ii adreseaza in contin...

Se iau lacrimi si se pun la fiert la caldura unor cuvinte si se lasa sa se evapore in aer. Se decojeste un kilogram de amintiri si se asaza la copt la temperatura mintii. Visele se paseaza usor, obtinand astfel o pasta delicioasa. Se adauga un "multumesc" pentru gust, iar apoi se intinde pe o felie de ganduri pasta viselor . Se scot amintirile de la copt si de asaza frumos pe felia de ganduri. Totul se serveste cu un zambet . Iar pentru cei pofticiosi este permis si un ras cristalin sau o imbratisare .

Pot sa zambesc oricat de greu mi-ar fi. Pot sa rostesc orice cuvant vreau si pot sa iubesc orice. In schimb nimeni nu intelege de ce eu pot si ei nu... Sunt o bucata de lume vie care nu isi gaseste locul in normal. Imi fac tipare noi si mereu sunt EU! Nu sunt un rau care se risipeste intr-o mare. Nu sunt pamant sa fiu calcata in picioare. Nu sunt un copiator ieftin. Sunt mereu deasupra Sunt o bucata de cer. Sunt asa cum tu nu poti sa fii. Sunt o inima ascunsa in neant si numai cei ce stiu cum sa o gaseasca o pot si avea Aviz amatorilor care nu stiu sa aiba grija de ea Infinitatea ideilor mele poate musca din ambitia ta prosteasca Iubeste-ma asa cum sunt!

Era soare... Eram amandoi... Poate ca nu ne interesa ce ziceau ei... Ce prostie! Amandoi ne-am pierdut timpul cautand ceva ce nu aveam. Nu stiu nici acuma daca eram eu sau erai tu. Poate erau dorintele unei iubiri imposibile prea arzatoare.  Degeaba incerc sa gasesc o explicatie acum. Te-am cunoscut atunci! Ne-am placut sau cel putin eu... Si acum stiu cum am gresit: te-am crezut! Cred si acum ca nu ma pot satura de acele cuvinte fara sens care ni le sopteam. Le spuneam de dragul de a le spune. Si totusi ceva a fost... Ceva care acum nu mai are rost!

...m-am aruncat pe iarba si mi-am lasat gandurile golase sa se imprastie. 

Si inca o zi se pierde in neant... Orizontul a incremenit mut pe cerul indoliat. Eu, sapte stele si luna mai cutezam sa deranjam intunericul. Cuprinsa de sentimente ma intind pe o banca rece si doar hanoracul imi mai tine de cald si o caciula veche aruncata pe varful capului la intamplare. Am senzatia acelor cuvinte sfredelitoare care le spuneau cu ironie colegii pentru a o imita pe profesoara de romana: "Ai vorbit, ai murit!". Halucinant, trec dintr-o lume intr-alta si ma scufund in nevoile firesti: o mangaiere, o vorba buna. Dar e prea tarziu acum. Am ales altceva mai insignifiant. Am ales o lume din care nu apartin si care incearca sa ma accepte. Ma zbat sa ies la suprafata si simt cu o forta ma impinge inapoi in adancuri. Pare ciudat, dar o inving mereu si ies de fiecare data afara si scufund inamicul. Le arat ca nu ma las batuta, ca sunt o invigatoare. Imi tiparesc cuvantul "OPTIMISM" in peretii celulor mintii si continui drumul meu prin viata. Ma lovesc de joc...

  Noapte. Zgomot. Ma pierd pe strazi impleticite. Luminile oarbe stapanesc intunericul. Masinile zboara pe strazile betonate. Caldura zilei se evapora prin porii noptii. Umbre halucinante se pierd dupa copacii chei. Libertatea zboara in aerul poluat gata sa se agate de primul trecator. Trec pe langa ea si ma ignora. Simt incontinuare o cusca de amintiri peste sufletu-mi tanar.   E prima oara cand ies din tiparele vietii cotidiene. Stiam totul, dar acum, pierduta in vesmantul noptii, nu recunosc nimic. Culorile reci si sumbre au impachetat intreaga zona. O bucata de lamaie se pierde intre condimentele cerului. Covorul de frunze zboara haotic printre picioarele mele. Un vant nou, necunoscut imi acopera chipul infierbantat de dorinta de a cunoaste. Pluteam. Nu eram eu. Sau eram?   Paisprezece ani, noua luni si douazeci si trei de zile. Cu fiecare clipa simt ca ma departez de tot ceea ce inseamna eu. Pierd din esenta cu care m-am nascut. Am uitat acel inceput viu cu care am aparut in lumea...

3 clipe pentru o minune           O caldura interna imi proteja trupul fraged. Ma hraneam cu dragoste, pana ce o forta necunoscuta m-a aruncat in bratele lumii. 8 ianuarie 1994. Ora 6 A.M. Niste maini sterilizate m-au cuprins, iar apoi o fata ascunsa m-a examinat atent. Era alb, dar nu era ingerul meu. Ingerul meu este acea persoana care atunci cand m-a tinut prima oara in brate mi-a linstit sufletul zbuciumat de lumea plina de pacat. Si acesta a fost doar inceputul...